Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 20:15 - Biblia în versuri 2014

15 În al Egiptului ținut, Părinții noștri au venit. Acolo, noi am locuit Un timp destul de-ndelungat. Dar Egiptenii s-au purtat Urât, cu noi: ne-au asuprit Părinții, și ne-au chinuit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 cum strămoșii noștri s-au dus în Egipt și au locuit acolo multă vreme. Egiptenii ne-au asuprit, pe noi și pe părinții noștri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Părinții noștri s-au dus în Egipt și au locuit acolo mult timp. Egiptenii ne-au oprimat nu numai pe noi, ci în primul rând pe părinții noștri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Părinții noștri au coborât în Egipt și am locuit acolo multă vreme. Dar egipténii ne-au maltratat pe noi și pe părinții noștri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Părinții noștri s-au coborât în Egipt și am locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi și pe părinții noștri.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Cum părinții noștri s‐au pogorât în Egipt și am locuit acolo multe zile și egiptenii ne‐au necăjit pe noi și pe părinții noștri.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 20:15
16 Mawu Ofanana  

„În vremile ce au să vină” – Domnul a spus – „va fi străină, Sămânța ta, în altă țară. Roabă va fi și grea povară – În patru secole-ncheiate – Are a-i apăsa pe spate.


Tot ceea ce-a agonisit. Își strânse turmele din văi,


Și, însoțit de toți ai săi, Luă calea Egiptului, Grăbindu-se la fiul lui.


O săptămână s-a-mplinit Și-apoi copilul a murit. Slujbașii pe cari i-a avut David, atuncea, s-au temut Să meargă și să-i dea de veste Cum că copilul nu mai este, Căci își ziceau: „Când a trăit Pruncul, am mers și i-am vorbit, Dar nu ne dete ascultare. Acum, cine-ndrăzneală are, Să meargă să îl înștiințeze? El are să se întristeze, Mai mult acuma – negreșit – Aflând că fiul i-a murit.”


Când ele au venit la el, În felu-acesta le-a vorbit: „Când veți avea de împlinit Slujba de moașe, ce-o aveți, Și, pe femei, voi le vedeți Că nasc feciori, să-i omorâți! Vă poruncesc dar: orișicâți Băieți urmează să se nască, Să nu-i lăsați, voi, să trăiască! Pe fete însă, le lăsați În viață! Înțelesu-m-ați?!”


Dar Faraon s-a mâniat Și-astă poruncă, el a dat, Poporului său: „Să luați Și-apoi, în râu să-l aruncați Pe orice prunc ce-o să se nască, Dacă-i de parte bărbătească. Pe fete-n schimb, să le lăsați – Pe ele doar, să le cruțați.”


Poporul lui Israel deci, Ani, patru sute și treizeci, Fosta-n Egipt, înlănțuit.


Pe logofeții ce-i aveau Evreii – care se trăgeau Din rândul lor – chiar i-au bătut Ispravnicii, căci n-au putut Să își sfârșească lucrul lor. „De ce nu vreți, leneșilor – Țipau mereu – „ca să lucrați, Ca înainte?! De ce stați, Când nici azi, nu ați isprăvit, Ceea ce trebuia-mplinit Încă de ieri? De ce, acum, Nu faceți cărămizi, precum, Mai înainte, ați făcut, S-atingeți numărul cerut?”


Iată că noi ne-am amintit De felu-n care ne-am hrănit Când încă, în Egipt, eram. Mulți pești, atuncea, noi mâncam, Care nimic nu ne-au costat; Și castraveți, noi am mâncat, Și pepeni câți am vrut; apoi, Ceapă și praz și usturoi.


În fața ta! Nu e de-ajuns Că în pustie ne-am ascuns? Din țara-n care-am locuit – În care-a curs, necontenit, Lapte și miere – ne-ai luat Și în pustiu ne-ai afundat. Prin el o să orbecăim Până avem ca să murim. Nu e de-ajuns? Acum dorești Ca peste noi să stăpânești?


Din Cades, Moise a trimis, Soli, în Edom, care i-au zis Celui ce-a fost înscăunat, Peste Edom, ca împărat: „Așa vorbește Israel, Fratele tău. Tu știi că el, Prin mari necazuri a trecut.


În disperare, am strigat, La Domnul. El ne-a ascultat Și-un Înger a trimis la noi, Care ne-a scos afară-apoi, Din al Egiptului ținut. Pe drum, prin multe, am trecut Și-acuma iată, în sfârșit, La Cades, noi am poposit. Astă cetate – știi prea bine – Cum că aproape e de tine, Pentru că ea este aflată În a ta margine. Deci iată Ce rugăminte-ți adresăm:


Și, în Egipt, s-a stabilit. Acolo el a și murit Și-apoi, și-ai noști’ părinți, la fel.


Pe-al nostru neam. A uneltit, În contra lui, și-a chinuit Pe-ai noști’ părinți atât de tare, Încât acești-au fost în stare Ca, pruncii, să își părăsească, Să-i lepede, să nu trăiască.”


Cât, în Egipt, el a trăit, A fost supus la grea robie – Așa precum bine se știe – Căci i-a fost neamul chinuit, Neîncetat, și asuprit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa