Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 19:13 - Biblia în versuri 2014

13 Acela care a atins – Întâmplător sau înadins – Un mort, și nu se curățește, Să știți că astfel, pângărește Cortu-ntâlnirii. Negreșit, Acela fi-va nimicit, Din mijlocul lui Israel, Pentru că, peste omu-acel, N-a fost stropită apa care Se folosea la curățare, Iar omul nu este curat. El a rămas tot necurat, Necurăția omului Aflându-se asupra lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Oricine atinge un mort, trupul vreunui om care a murit, și nu se va curăți, pângărește Tabernaculul Domnului. Omul acela să fie nimicit din Israel. Să fie necurat pentru că n-a fost stropit cu apă de curățire. Necurăția lui rămâne asupra lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Oricine atinge un mort – corpul vreunui om care a murit – și nu se curăță, profanează Tabernacolul lui Iahve. Acel om să fie distrus din Israel. Să fie tratat ca necurat, pentru că nu a fost stropit cu apă de curățare. Faptul că rămâne necurat, va fi o vină care va fi a lui!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Oricine se atinge de un mort, de orice cadavru de om, și nu se va curăți, profanează cortul Domnului; omul acela să fie nimicit din Israél, deoarece apa de purificare nu a fost stropită peste el și este încă impur: impuritatea lui este în el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, și nu se va curăți pângărește cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s-a stropit peste el apa de curățire, este necurat și necurăția lui este încă peste el.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Oricine se va atinge de un mort, de trupul mort al unui om care a murit, și nu se va curăți, întinează locașul Domnului; și sufletul acela va fi stârpit din Israel, căci apa de despărțire n‐a fost stropită peste el, va fi necurat; necurăția lui este încă pe el.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 19:13
27 Mawu Ofanana  

Acela care, dintre voi, Are să facă – mai apoi – Un untdelemn ce-i întocmit Ca și acesta, nimicit, Din neamul său, are să fie – Lucrul acesta să se știe!”


De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.


Se va-mplini timpul sortit, În care fi-va curățit, Și șapte zile încheiate, Apoi, îi vor fi numărate.


Vei despărți, în acest fel, Întregul neam din Israel, De tot ce este necurat. Numai așa va fi cruțat, Ca să nu piară ăst popor, Din pricina-ntinării lor – Al celor care pângăresc, Când – necurați – se dovedesc, Locașul, cortul Domnului Din mijlocul poporului.


Și Eu voi proceda la fel: În contra omului acel, Îmi voi întoarce Fața Mea, Căci a-ndrăznit ca să îl dea, Pe unul dintre-ai săi copii, Pentru Moloh. Voiesc să știi Că nimicesc ființa lui, Din mijlocul poporului, Căci Mi-a spurcat locașul sfânt Cari este în al vost’ pământ, Iar al Meu Nume sfânt, astfel, Ajuns-a necinstit și El.


Mai spune-le că „Orișicine Este al vost’ urmaș și vine S-atingă lucrurile sfinte, Cari date sunt – luați aminte! – De oamenii lui Israel, Și dacă va avea, pe el Atuncea vreo necurăție, Acela nimicit să fie, Din fața Mea, de pe pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt!


Din neamul lui Aron, oricare Va fi acela care are Pierderi ale seminței lui, Lepră pe pielea trupului, Să nu mănânce – ia aminte! – Din lucrurile ce sunt sfinte, Până când nu va fi curat. La fel se va fi întâmplat Și cu cel care s-a atins – Întâmplător sau înadins – De-un mort, ori de ceva spurcat, Sau de cel care-a lepădat Sămânță-n timpul somnului.


Atunci când întâmpla-se-va, Ca să greșească cineva, Călcând, fără de voia lui, Cumva, porunca Domnului, Înfăptuind – făr’ a fi vrut – Lucruri ce nu sunt de făcut,


Sau de se va-ntâmpla, cumva, Să se atingă cineva, De-o spurcăciune omenească, Sau dacă fără să gândească – Fără să vrea – omul va pune Mâna, pe orice spurcăciune Care-l va face necurat, Când seama-și dă, e vinovat;


Apoi s-aducă – Domnului – O jertfă, pentru vina lui. Din turmă, o să trebuiască Să ia o parte femeiască – Oaie sau capră – cu menire De jertfă pentru ispășire. S-o dea apoi, preotului, Care, pentru păcatul lui – Așa precum v-am dat de știre – Are să facă ispășire.


Acela care o să fie În stare de necurăție – Și va mânca, cu bună știre, Din jertfa pentru mulțumire Ce-a fost adusă Domnului – Din mijlocul poporului, Voiesc să fie nimicit!


De-asemeni, dacă a-ndrăznit Ca să mănânce cineva, Din jertfa Domnului, cumva, După ce, mâna, își va pune – Fără să vrea – pe-o spurcăciune, Cari omenească se vădește; Sau de cumva, se nimerește A fi într-un anume loc Și va atinge-un dobitoc Pe care necurat îl știe; Sau de atins are să fie De orice altă spurcăciune Și vine-apoi, pentru a pune Mâna, pe darul Domnului, Pentru-a mânca din jertfa Lui Cari pentru mulțumire-i dată, Să fie nimicit îndată, Pentru fărădelegea lui, Din mijlocul poporului!”


Atunci când întâmpla-se-va Ca să greșească cineva, În mod voit, se dovedește Că el, pe Domnul, Îl hulește. Veți șterge-atunci, ființa lui, Din mijlocul poporului,


Atunci când întâmpla-se-va, În cort, să moară cineva, Iată ce trebuie să știți, Ce lege-aveți să folosiți: Oricine-ar fi și de oriunde, Dacă în acel cort pătrunde, Are să fie necurat, Asemeni celui care-a stat, În cort, cu mortul. Să se știe Că necurat are să fie, O săptămână. Negreșit,


În urmă-n fața tuturor, Un om curat, isop, să ia, Să-nmoaie-acel isop, în ea. Să se întoarcă înapoi Și, cortul, să-l stropească-apoi, Uneltele ce-s ale lui, Locuitorii cortului, Și pe acel ce l-a atins Pe omul cari, pe câmp, s-a stins, Sau pe cel care a pierit Fiind, de sabie, lovit, Ori s-a atins de oseminte, Sau poate a atins morminte.


Un om care va fi curat, Pe cel ce este necurat, A treia zi, să îl stropească, Pentru ca să se curățească. A șaptea zi de-asemenea, Iar omul, grijă, va avea, Să-și spele hainele, de-ndat’, Și să se ducă la scăldat Căci necurat el mai urmează A fi, până se înserează. Seara, va fi, din nou, curat.


Un om cari este necurat Și care nu s-a curățit, Are să fie nimicit, Căci prin necurăția lui, Locașul sfânt al Domnului, Omul acel l-a pângărit Că, peste el, nu s-a stropit, Apa ce are drept menire Apă a fi, de curățire. Să-l nimiciți, din Israel, Căci necurat e omu-acel.


Un om curat, aflat la voi, Să ia cenușa vaci-apoi, S-o scoată-afară, de îndat’, S-o pună într-un loc curat. O va păstra, în acest fel, Pentru întregul Israel, Și are să se folosească Atunci când au să pregătească O apă pentru curățire, Menită pentru ispășire.


Să iei apă ispășitoare Și să-i stropești, pe fiecare. Peste-al lor trup, va fi lăsat Să treacă briciu-apoi, de-ndat’. Haina să-și spele și să știe Că trebuie, curați, să fie.


Când cineva nu o să fie Aflat într-o călătorie – Și nici nu se va fi-ntâmplat Că acel om e necurat – Și totuși, nu a prăznuit Paștele, fi-va nimicit. Deci dacă el nu și-a adus Darul – așa precum v-am spus – La vreme-n cinstea Domnului, Atunci, pentru păcatul lui, Omul acela – negreșit – Are să fie pedepsit.


Tocmai de-aceea, v-am mai spus, Că în păcate-o să muriți. Dacă, a crede, nu voiți, Că „Eu sunt”, în al vost’ păcat, Muri-veți!” Ei L-au întrebat:


Atunci, cum oare, pedepsit, Va fi cel cari s-a arătat Că, în picioare, L-a călcat, Pe-Acela care e, mereu, Fiu, pentru-al nostru Dumnezeu, Și-a pângărit prin fapta lui, Sângele legământului – Sânge cu care-a fost sfințit – Și astfel, L-a batjocorit Pe Duhul harului apoi?


Acestea, doar s-au dovedit Porunci ce-s asemănătoare, Cu toate cele privitoare La multe feluri de mâncări, La sărbători și la spălări, Pân’ la o vreme anumită, Ce spre-ndreptare-i hărăzită.


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Cine-i nedrept, nedrept să știe Și mai departe, ca să fie. Cel întinat, facă la fel: Rămână întinat și el. Cel care e neprihănit, La fel să fie – negreșit – Și mai departe, pe pământ. Acela care este sfânt, Să se sfințească și să fie Tot sfânt, de-acum, în veșnicie!


Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa