Numeri 18:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Le dau, astfel, feciorilor Lui Levi, ca să moștenească Tot ceea ce-o să dăruiască Israelul, drept zeciuială. A lor va fi, fără-ndoială, Oricare zeciuială dată, Căci ele au a le fi plată, Pentru că ei slujesc, mereu – Din neam în neam – locașul Meu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ Iată, fiilor lui Levi le-am dat ca moștenire orice zeciuială din Israel, pentru slujirea pe care o îndeplinesc, slujirea de la Cortul Întâlnirii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Leviților le-am dat fiecare zecime reprezentată de darurile oferite de poporul Israel. Aceasta este pentru ei ca o moștenire pentru slujirea pe care o fac la cortul Întâlnirii.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Fiilor lui Lévi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israél, pentru slujirea pe care o fac ei la cortul întâlnirii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Și iată am dat de moștenire copiilor lui Levi toate zeciuelile în Israel, în schimbul slujbei lor, pe care o fac ei, slujba cortului întâlnirii.

Numeri 18:21 Mawu Ofanana

Geneza 14:20

Și binecuvântat să fie Cel Prea Înalt, în veșnicie, Pentru că El te-a ajutat Și pe vrăjmașii tăi i-a dat, Azi, în puterea mâinii tale, După plăcerea voii Sale!” Avram ascultă cu sfială Și-apoi, îi dete zeciuială.

Geneza 47:24

La vremea roadelor, să dați – Din ceea ce-o să adunați – A cincea parte – vă convine? – Pentru-mpărat. Vă aparține Restul de părți, să vă hrăniți – Cum v-am mai spus – ca să trăiți.”

Geneza 47:26

Iosif, o lege, a făcut, Care prin timp a răzbătut Până la noi. Ea prevedea Ca din recoltă, a cincea Parte-i a Faraonului. Preoții doar, de legea lui, Mereu, adăpostiți erau, Căci de-nlesniri se bucurau.

2 Cronici 31:12

În ele au pus daruri care Fuseseră pentru mâncare; Și lucruri sfinte-au așezat, Cu zeciuiala ce s-a dat. Cel care-n grijă le avea, Era Levit – Conania – De al său frate însoțit Care, Șimei, era numit.

Neemia 10:29

Cu toți, atuncea, s-au unit Cu frații lor care vădeau Că mai cu vază se aflau. Ei s-au legat cu jurământ, Să umble-n Legea Celui Sfânt – Dată prin Moise, robul Lui – Păzind porunca Domnului Care era Stăpânitor Peste-al lui Israel popor.

Neemia 10:37

Am hotărât ca fiecare, Din cea dintâi roadă pe care O va lua din plămădeală, Din daruri cari – fără-ndoială – Sunt jertfe date de mâncare, Din rodul pomilor pe care Livada lui o să îl dea, Din untdelemn de-asemenea Și-apoi din mustul viei lui Să îi dea Casei Domnului, O parte, pusă ca să fie De-ai Lui preoți, în visterie. Am hotărât ca fiecare, De pe pământul ce îl are, Parte să dea – fără-ndoială – Pentru Leviți, drept zeciuială. Aceste părți trebuiau date, De pe ogoarele aflate În preajma cetățuilor Ce sunt ale Leviților.

Neemia 10:38

În urmă, preotul cel mare Cari, pe Aron, drept tată-l are, Cu al Leviților popor, Va strânge zeciuiala lor. Aceasta trebuia adusă, Căci se cerea – în Templu – pusă, Deci în cămările pe care, Casa lui Dumnezeu le are.

Neemia 12:44

În acea zi, s-au rânduit Oameni care au trebuit Ca, de cămări, să se-ngrijească. Ei trebuiau ca să păzească Odăile cele în care Se puneau daruri de mâncare, Cele dintâi roade-adunate Cari de ogoare au fost date, Și partea cari – fără-ndoială – Dată era, drept zeciuială. Oameni-aceștia se vădeau A fi cei care adunau Și-acele părți ce-s hotărâte De Lege și sunt hărăzite Soborului preoților Și cetelor Leviților. Iuda se bucura că toți Leviții săi și-ai săi preoți Erau la locul lor, mereu,

Neemia 12:47

Pe vremea lui Zorobabel Și-a lui Neemia – la fel – Întreg poporu-a dăruit, Partea care s-a cuvenit A fi a ușierilor, Precum și-a cântăreților. Lucruri sfințite-au dăruit Leviților, cari – negreșit – Au dat feciorilor pe care Aron, urmași, în lume-i are, La rândul lor, lucruri sfințite Ce le erau lor, cuvenite.

Neemia 13:12

Iuda, atunci – fără-ndoială – Aduse-ntreaga zeciuială Din grâu și must – cum se cerea – Și din ulei, de-asemenea.

Neemia 13:5

O încăpere-a gătit el, Pentru-a sa rudă-n locu-acel, În care daruri se puneau, Cari de mâncare se vădeau. De-asemenea, în ea s-a pus Tămâia care s-a adus, Unelte și – fără-ndoială – Acea întreagă zeciuială Cari din ulei fusese dată, Din grâu și must și – totodată – Partea ce fost-a rânduită A fi la preoți dăruită, La ușieri, Leviților, Precum și cântăreților.

Maleahi 2:4

Veți ști atunci, precum că Eu – Doar pentru legământul Meu Care-i cu Levi încheiat – Astă poruncă v-am lăsat, Căci în picioare-am vrut să fie Ăst legământ, pentru vecie” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Maleahi 3:10

Aduceți dar, ce se cuvine: Să așezați în visterie Partea ce Îmi revine Mie, Adică acea zeciuială, Pentru a fi – fără-ndoială – Hrană, în Casa Mea. Apoi, Mă puneți la-ncercare voi, Să vadă-ntregul vost’ popor, Cum Eu, al cerului zăvor, Am să-l deschid și-astfel, din zări, Noian de binecuvântări Are să se reverse iară, Și peste voi și peste țară.

Numeri 18:6

Iată, Leviții – ai voști’ frați – De către Mine-au fost luați, Din mijlocul lui Israel. Am procedat în acest fel, Căci Domnului, ei au fost dați. Vouă vă sunt încredințati – În dar – căci o să trebuiască, Slujba, la cort, s-o împlinească.

Numeri 3:6

„Pe a lui Levi seminție, Să o apropii, ca să fie ‘Naintea lui Aron adusă Și-n slujba preotului, pusă.

Numeri 31:28

Din partea oștii, să oprești, O parte și s-o dăruești, Lui Dumnezeu. Îți sunt cerute Să iei doar una, la cinci sute, Din oameni, precum și din boi, Dintre măgari și dintre oi.

Galateni 6:6

Acel cari, din Cuvânt, primește Învățătură, se vădește Dator, ca să îi facă parte, Celui ce-nvățături împarte, Din bunurile lui, mereu.

Deuteronom 18:8

Iată dar cum o să-l hrăniți: O să-i dați părțile pe care Orice Levit, la voi, le are. Acestea fi-vor însoțite Și de foloasele ieșite După ce se va fi vândut Averea sa, al său avut Ce i-a rămas în stăpânire, De la părinți, ca moștenire.”

Evrei 7:5

Așa după cum bine știți, Și cei ce-s preoți, din Leviți, Poruncă au – se înțelege – Ca zeciuială, după Lege, Să ia mereu, de la popor – Adică de la frații lor – Chiar dacă și ei, bunăoară, Tot din Avram, știm, că coboară.