Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 18:13 - Biblia în versuri 2014

13 De-asemeni, o să mai primești Rodul dintâi al câmpului, Care adus e, Domnului. Din ele, va putea oricine – Care din casa ta provine – A folosi, pentru mâncat: Trebuie doar a fi curat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Primele roade din tot ce este în țara lor, pe care le aduc Domnului, să fie ale tale. Cel curat din familia ta va putea să mănânce.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Primele fructe din tot ce este în țara lor și pe care le aduc lui Iahve, să fie ale tale (și ale descendenților tăi). Va putea să mănânce din ele doar acela care aparține familiei tale, cu condiția să fie curat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Cele dintâi roade de pe toate pământurile lor, pe care le aduc Domnului, sunt ale tale. Oricine este curat în casa ta poate să mănânce din ele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Cele dintâi roade ale pământului lor pe care le vor aduce Domnului să fie ale tale. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Cele dintâi roade coapte din tot ce este în țara lor pe care le aduc ei Domnului să fie ale tale; oricine este curat în casa ta să mănânce din ele.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 18:13
13 Mawu Ofanana  

Din Bal-Șalișa, a venit, Atunci, un om care-a voit – Din primul rod ce îl avea – Un dar, lui Elisei să-i dea. Pâine din orz, omul făcuse Și douăzeci, cu el, aduse. Un sac cu spice-a mai adus. Atuncea, Elisei a spus: „Fă bine, dă la fiecare – Din acești oameni – de mâncare.”


Întreg poporul a făcut Așa precum i s-a cerut, Căci din belșug, cu toți au dat Rodul dintâi ce-a fost luat Din grânele câmpiilor, Din mustul dat de via lor, Din untdelemn și-apoi din miere. Au dat cu toții, cu plăcere, Din roadele ce le-au avut – Din cele care s-au făcut Întâi și-ntâi pe-a lor câmpie Și primele din a lor vie – Căci au plătit, fără-ndoială, Atunci, din toate, zeciuială.


Tu să nu pregeți, niciodată, Să-Mi aduci pârga adunată Din seceriș. Îmi aduci Mie, Și pârga cea dintâi din vie. Pe cel dintâi fiu care-l ai, Mie trebuie ca să Mi-l dai.


S-aduci, în casa Domnului, Pârga din roada câmpului. Iedul care a fost tăiat, Nu-l fierbe-n laptele luat, ‘Nainte, de la mama lui – Deci de la mama iedului.”


S-aduci în casa Domnului, Pârga din roada câmpului – Primele roade care sânt Luate de pe-al tău pământ. Nu fierbe carnea iedului, În lapte de la mama lui.”


Smochine fost-au, așadar, Pus, în coșurile-acele. Astfel, într-unul dintre ele, Eu am văzut că s-au aflat Smochine bune de mâncat, Însă în celălalt erau Smochine ce nu se puteau Mânca deloc, pentru că ele, Cu toate erau foarte rele.


Cele dintâi roade luate Din câmpuri, lor le vor fi date. De-asemenea, le va fi dată Și partea ce e ridicată Din toate darurile care Aduse sunt, pentru mâncare. Pârga făinii voastre, voi, La preoți, o veți da apoi, Căci astfel, are să se lase, Mereu, peste-ale voastre case Și peste-ale voastre cărări, Noian de binecuvântări.


Pe Israel, când l-am găsit, Putea a fi asemuit Cu strugurii cei din pustie. Părinții lui păreau să fie Roada dintâi ce o s-apară, Pe un smochin, în primăvară. Dar iată că al lor popor S-a îndreptat spre Bal-Peor – Către acel idol scârbos – Și urâcioși, neîndoios, Ajuns-au precum s-a vădit Și cel pe care l-au iubit.


Trupul, după ce-a scăpătat Al zilei astru-n asfințit Și-astfel, să fie curățit. Abia apoi, el va putea Ca să se ducă și să ia, Din lucrurile sfinte care Date îi sunt, pentru mâncare.


Voi, două pâini, o să luați, Din case. Să le legănați Întâi, precum vă sunt cerute. Ele vor trebui făcute Numai din a făinii floare. Două zecimi de efă are Făina ce va fi luată, Pentru o pâine frământată. Când totul fi-va terminat, Coapte vor fi, cu aluat. Acestea-s roadele-ntâi date Și Domnului vor fi-nchinate.


„Vai, mie! Parcă sunt aflat La strâns de poame și-adunat Bobițele strugurilor, După culesul viilor! Nici un chiorchine, via n-are! Nu-i o smochină, de mâncare, Așa precum sperasem eu, Cum ar fi vrut sufletul meu!


Întâiul rod ce-l va avea Din grâu, din untdelemn apoi, Din must, din lâna de la oi.


Să strângi întâiul rod, din toate Bucatele ce le vei scoate, De pe pământul țării tale Pe care a găsit cu cale, Să ți-o dea Domnul, și să-l pui Apoi, în coș, ca să te sui Cu el, la locu-ales anume, De Dumnezeu, pentru-al Său Nume.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa