1 Către Aron, Domnu-a vorbit: „Tu, ai tăi fii și, negreșit, Și casa celui ce ți-e tată, O să purtați de-acuma, iată, Mereu, pedeapsa tuturor – Cea a fărădelegilor – Făcute în locașul sfânt. Tu – și cei care fii îți sânt – Mereu, pedeapsa tuturor – Cea a fărădelegilor Acelea ce s-au săvârșit În timpul când ați împlinit Slujba de preoți – s-o purtați.
1 Domnul i-a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi și casa tatălui tău împreună cu tine veți purta pedeapsa pentru nelegiuire cu privire la Sfântul Lăcaș, dar numai tu și fiii tăi veți purta pedeapsa pentru nelegiuire cu privire la preoție.
1 Iahve i-a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi și familia (lărgită a) tatălui tău, veți plăti împreună pentru păcatele făcute față de Sanctuar; dar numai tu și fiii tăi veți suporta pedeapsa pentru vina încălcărilor legilor referitoare la preoție.
1 Domnul i-a zis lui Aaròn: „Tu, fiii tăi și casa tatălui tău care este cu tine să purtați păcatul legat de sanctuar; tu și fiii tăi care sunt împreună cu tine să purtați păcatul legat de preoția voastră!
1 Domnul a zis lui Aaron: „Tu și fiii tăi și casa tatălui tău cu tine să purtați pedeapsa fărădelegilor făcute în Sfântul Locaș; tu și fiii tăi împreună cu tine să purtați pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre preoțești.
1 Și Domnul a zis lui Aaron: Tu și fiii tăi și casa tatălui tău cu tine, veți purta nelegiuirea locașului sfințit, și tu și fiii tăi cu tine veți purta nelegiuirea preoției voastre.
În felu-acesta, va avea Pe fruntea lui Aron să stea, Fiind – de fiecare dată – În fața Domnului, purtată. Fărădelegi – de orice fel – Pe cari, fiii lui Israel, În viața lor, le-au săvârșit – Când preoții vor fi venit Ca să aducă daruri sfinte – Vor fi purtate înainte La Dumnezeu, prin tabla care, Aron, pe fruntea, sa o are. În acest fel, prin slujba lui, Plăcuți vor fi ei, Domnului.
El va vedea ce a rodit Sufletul Său, când a murit Și se va-nviora astfel. Prin cunoștința-aflată-n El, Al Meu Rob, Cel neprihănit, Pe mulți, îi va fi rânduit La starea care e cerută, Care-i lui Dumnezeu plăcută, Și va lua asupra Lui, Nelegiuirea omului.
La fel precum sunt niște oi Rătăcitoare, eram noi, Căci fiecare își vedea De drumul pe care-l avea. Pe El, Domnu-L făcu să cadă, Nelegiuirii noastre, pradă.
După ce ai să împlinești Lucrul acesta, te lungești Pe coasta stângă și-ai să pui, Păcatele poporului Lui Israel, asupra ei. Cât stai culcat, tu ai să iei Nelegiuirile pe care Neamul lui Israel le are Și-n acest fel le vei purta, Căci au să fie-asupra ta.
„Oare de ce nu ați mâncat Voi, jertfa pentru ispășit, Într-un loc sfânt, cum am vorbit? Lucrul acesta e prea sfânt Și dat vă este, pe pământ, De Dumnezeu, ca să luați, Astfel, prin el, și să purtați Nelegiuirile pe care Le face-ntreaga adunare, Căci voi doar faceți ispășire, Pentru orice nelegiuire – Sau vină a poporului – Mereu, în fața Domnului.
Cei care – făr’ a fi lăsați – Au să mănânce, apăsați Ajunge-vor, de-al lor păcat, Pentru că nu M-au ascultat Și n-au păzit lucrul cel sfânt Precum le-am spus. Eu, Domnul sânt, Acela care Îi sfințesc. Păziți tot ce vă poruncesc!”
Poruncile! Să le-mplinească Și astfel, să nu-i pedepsesc, Cu moartea, căci Îmi necinstesc Aceste lucruri ce sunt sfinte. De-aceea, zic: „Luați aminte, La tot ce-am să vă poruncesc! Eu, Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”
Deci dacă voi ați iscodit Țara ce vă fusese dată, În patruzeci de zile, iată Că patruzeci de ani de-acum, Purta-veți, pe-al pustiei drum, Pedeapsa pentru-al vost’ păcat; Pentru o zi, un an v-am dat Și astfel, veți simți apoi, Că Mi-am tras mâna de pe voi.
Iată că voi sunteți lăsați, De Domnul, să v-apropiați. Ție și neamului Levit, Domnul, ăst drept, v-a dăruit Și-acuma, iată că voiți, Și preoția, s-o primiți!
Al lui Aron nume, să știi Că trebuie apoi să-l scrii, Pe-acel toiag ce l-ai primit Din partea neamului Levit. Deci un toiag are să fie, De fiecare seminție.
Iată ce îți mai aparține: Ai să oprești deci, pentru tine, Pe toate darurile care, A lui Israel adunare Le-au dat, drept daruri ridicate, Sau le-au dat daruri legănate. Acestea toate, să se știe Că dăruite au să-ți fie Și ție și feciorilor Și-asemenea și fiicelor Care, la tine-n casă, sânt. Cât veți trăi pe-acest pământ, Legea aceasta să se ție De-acum și până-n veșnicie. Din ele, va putea oricine Care, din a ta casă, vine, A folosi, pentru mâncat: Trebuie doar, a fi curat.
În acel timp, a despărțit Domnul, de voi, neamul Levit Și a lăsat în grija lui, Chivotul legământului. Leviți-aveau să îl vegheze Și-aveau să binecuvinteze – Stând înaintea Domnului – Poporul, în Numele Lui; Căci neamul lor este menit, Pe Domnul, de a-L fi slujit. Lucrul acesta-l fac, mereu, Precum le cere Dumnezeu.
De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.
Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat.
În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.