Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 16:35 - Biblia în versuri 2014

35 Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 Atunci a ieșit un foc de la Domnul și i-a ars pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămâie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 A coborât și un foc din cer, care venea de la Iahve. Acesta i-a consumat pe cei două sute cincizeci de bărbați care aduseseră tămâie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 A ieșit un foc de la Domnul și i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Un foc a ieșit de la Domnul și a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

35 Și a ieșit foc de la Domnul și a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați, care aduseseră tămâie.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 16:35
14 Mawu Ofanana  

Le-a cuprins ceata și-au pierit Cei care răi s-au dovedit.


Iată că Domnul nostru vine! În fața Lui, un foc se ține Și o puternică furtună În jurul Său El Își adună, Iar focul ce Îl însoțește, Mistuitor se dovedește


În a lor față, se aflau Mai mulți bătrâni, care erau Din Israel. În număr deci, Se ridicau la șaptezeci. În al lor mijloc se vădea Că se afla Iazania Cari, lui Șafan, îi e fecior. În mâinile bătrânilor, Cădelnițele fumegau. În acest fel, nori groși scoteau, Mereu, cădelnițele-acele, Căci se ardea tămâie-n ele.


Un foc, atunci, Domnu-a trimis, Cari, pe cei doi, i-a mistuit Și-n fața Lui, ei au murit.


De-o moarte crâncenă loviți Au fost îndată, pedepsiți Fiind, pentru păcatul lor, În fața-ntregului popor.


Cădelnițe, să vă luați. Tămâie-apoi, să așezați Și fiecare, cu a lui, Va sta în fața Domnului. Cădelnițe-au să fie, deci, Cam două sute și cincizeci. Tu și Aron, de-asemenea, În mâini, cădelniți, veți avea.”


Contra lui Moise-atuncea, ei – Nemulțumiți – s-au răsculat. Lor li s-au mai adăugat – Fiind de-acelaș’ duh împinși – Vreo două sute cincizeci inși, Dintre bărbații cei cu stare, Cari sunt fruntași în adunare Și cari erau chemați la sfat Având un nume respectat.


Toți au fugit, înspăimântați, Țipând – de teamă încercați – Unii la alții: „Să fugim, În grabă, ca să nu pierim, Căci înghițiți, precum ei sânt, Vom fi și noi, de-acest pământ!”


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Dintre ai lui Israel fii, Pierit-au patruzeci de mii Și șapte sute – cum se știe – Loviți de-a Domnului urgie, Afară de-a lui Core ceată.


A despicat, într-o clipită, Pământul, ca să îi înghită, Fiind și Core înghițit. Focul, apoi, a mistuit Pe două sute cincizeci fii, Din ai lui Israel copii. Aceștia toți – prin moartea lor – Pildă au fost, pentru popor.


Nadab și-Abihu au murit – Atuncea când au îndrăznit S-aducă-n fața Domnului, Un foc străin, pe-altarul Lui, În a Sinaiului pustiu – Fără să fi avut vreun fiu. Cei care-n urmă au slujit, Ca preoți, după ce-au pierit Cei doi fii, fost-au Eleazar Și al său frate, Itamar. În fața lui Aron, apoi, Și-au împlinit slujba cei doi.


Dacă încearcă cineva, Ca să le facă rău, cumva, Din gură, ei vor scoate foc Și mistuiți vor fi, pe loc, Vrăjmașii lor; căci negreșit, Aceia cari vor fi dorit, Rău să le facă celor doi, În ăst fel, vor pieri apoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa