Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 16:14 - Biblia în versuri 2014

14 Bine că doar ne-ai scos afară, Căci am văzut noi, în ce țară, Mândră și bună, ne-ai adus, În care curge, cum ai spus, Lapte și miere, ne-ncetat. Ce de ogoare ne-ai mai dat – Și vii – în țara cea bogată. Tu crezi că poate-a fi-nșelată Întreaga adunare-apoi? Nu vom veni, la tine, noi!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Mai mult, nu ne-ai dus într-o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne-ai dat ca moștenire terenuri și vii. Crezi că le poți scoate ochii acestor oameni? Nu vom veni!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Este evident că nu ne-ai dus într-o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne-ai dat ca moștenire terenuri agricole și vii! Crezi că îi poți înșela pe oameni să nu vadă aceste lucruri evidente? Nu venim!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Cu siguranță nu ne-ai adus într-o țară unde curge lapte și miere și nu ne-ai dat în moștenire ogoare și vii! Crezi că poți să scoți ochii oamenilor acestora? Nu mergem!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Ce bine ne-ai mai dus într-o țară unde curge lapte și miere și ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Hotărât, nu ne‐ai adus într‐o țară unde curge lapte și miere, nici nu ne‐ai dat moștenire de câmpuri și vii; vrei să scoți ochii oamenilor acestora? Nu ne vom sui!

Onani mutuwo Koperani




Numeri 16:14
12 Mawu Ofanana  

Dacă se va-ntâmpla, cumva, Și stricăciune, cineva, Unui ogor, îi va aduce, Sau unei vii – căci se va duce Să pască vita ce-o avea, Într-un ogor al altuia – Pentru tot ce a fost stricat, Stăpânul vitei obligat Este să-i dea răscumpărare, Celui ce paguba o are. Astfel, el trebuie să dea Cel mai bun rod ce-l vor avea Ogoarele sau via lui, Drept plată, păgubitului.


„Ai șase ani, timp, să lucrezi, Pământul să-l însămânțezi Și-apoi, la vremea rodului, Să strângi belșugul câmpului.


Al șaptelea an, dă-i răgaz. Să nu brăzdezi al său obraz, Ci lasă-l să se odihnească. Din al lui rod, să se hrănească Săracii care vin la tine, Iar ceea ce va mai rămâne – Ce nu-i trebuie nimănui – E-al fiarelor pământului.


Am hotărât dar, a vă scoate Din suferința ce-o-ndurați Azi, în Egipt. Veți fi mutați În țara Canaaniților, Precum și a Hetiților; La Amoriți și Fereziți, Și la Heviți și Iebusiți. Miere și lapte curg, mereu, În țara ce-am să vi-o dau Eu.”


M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.


În țara lor, Eu v-am adus Și face-voi precum am spus: „Veți stăpâni, în țara lor, Căci Eu o dau ăstui popor. O veți avea în stăpânire. În ea – precum v-am dat de știre Și-i potrivit cu a Mea vrere – Va curge doar lapte și miere.” Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu. De-asemenea, Eu sunt Cel care Alesu-v-am, dintre popoare.


Apoi, lui Moise, ei i-au zis: „În țara-n care ne-ai trimis, Ne-am dus, precum porunci ai dat. Să știi căci, cu adevărat, Lapte și miere curg în ea. Priviți ce rod poate să dea.


Că Domnu-I binevoitor, Atunci acest întreg popor, În țara ‘ceea, va putea Să intre-apoi, și va vedea Că laptele și mierea sânt, Într-adevăr, pe-al ei pământ.


Dar în Egipt, voi ce ne-ați spus? Ne-ați scos, din el, și ne-ați adus În mijlocul pustiului. Precum vedem, nici un loc nu-i, Aicea, bun de semănat. Pe-ntinsul lui, am căutat, Însă smochini nu am văzut. Dacă nu-i apă de băut, Atunci cum ar putea să fie Rodii, sau vița cea de vie?”


Când Filisteni-au năvălit, L-au apucat și l-au trântit, Iar când a fost întins pe jos, S-au repezit toți și i-au scos, Îndată, ochii, fără teamă Și-apoi, cu lanțuri de aramă, Strâns, peste brațe, l-au legat. În urmă, l-au întemnițat, Și-n temnița-n care l-au dus, Să-nvârtă-o râșniță, l-au pus.


Nahaș – cel care-i Amonit – În felu-acesta, le-a vorbit: „Bine! Un legământ voi face Cu voi, îndată – fiți pe pace! De mă lăsați ca ochiul drept, La toți, ca să vi-l scot, accept Să fac un legământ cu voi, S-arunc astfel ocară-apoi, Peste întregul Israel!” Vreți dar să-l încheiem astfel?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa