Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 15:30 - Biblia în versuri 2014

30 Atunci când întâmpla-se-va Ca să greșească cineva, În mod voit, se dovedește Că el, pe Domnul, Îl hulește. Veți șterge-atunci, ființa lui, Din mijlocul poporului,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

30 Însă cel ce păcătuiește cu voie – indiferent dacă este băștinaș sau străin – Îl hulește pe Domnul. Omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Dar cel care păcătuiește intenționat – indiferent dacă este băștinaș sau străin – Îl blasfemiază pe Iahve! Acel om trebuie să fie distrus din mijlocul poporului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Dar dacă cineva păcătuiește voluntar, fie băștinaș, fie străin, acesta îl blestemă pe Domnul: să fie nimicit din mijlocul poporului său!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Dar, dacă cineva, fie băștinaș, fie străin, păcătuiește cu voie, hulește pe Domnul, acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Dar sufletul care va lucra cu mână înaltă, fie băștinaș fie străin de loc, hulește pe Domnul și sufletul acela să fie stârpit din poporul său.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 15:30
30 Mawu Ofanana  

Cel care nu va fi tăiat, Să fie-ndată lepădat: Să îl stârpiți de pe pământ, Căci calcă al Meu legământ!”


Știi căci cel rău va căpăta Ce merită, fiind lipsit De-a lor lumină, și zdrobit Îi va fi brațul? Ai pătruns


Păzește, de asemenea, Pe robul Tău, de boala rea Cari numai din mândrie vine Și n-o lăsa ca peste mine Să poată pune stăpânire! Atuncea, în neprihănire, Am să trăiesc neîncetat, Fiind mereu nevinovat, Căci n-o să am păcate cari Să se vădească a fi mari.


Căci iată, râvna Casei Tale Mă macină pe a mea cale Și-n urmă, cade peste mine Ocara ce țintește-n Tine.


Doamne, Te-ntoarce și privește! Vrăjmașul Te batjocorește, Iar un popor nechibzuit, Sfântul Tău Nume, L-a hulit!


Te scoală, Dumnezeul meu, Să-Ți aperi pricina, mereu! Să-Ți amintești necontenit, Ocările ce le-au zvârlit Cei care sunt lipsiți de minte!


Vecinilor ce-i avem noi, Doamne, întoarce-le-napoi, De șapte ori, batjocura, Căci pentru Tine ea era!


Adu-Ți aminte de cei răi, De-ocara vrăjmașilor Tăi! Aminte ia, căci îl urăsc Pe al Tău uns și-l ocărăsc!


Însă dacă, cu viclenie Și răutate a lucrat Acela care a umblat – Pe altul, ca să îl omoare – Pentru acela nu-i scăpare. Chiar dacă acel om, cumva, L-al Meu altar afla-se-va, Să-l smulgeți de lângă altar Și să-l ucideți pe tâlhar.”


Acela care, dintre voi, Are să facă – mai apoi – Un untdelemn ce-i întocmit Ca și acesta, nimicit, Din neamul său, are să fie – Lucrul acesta să se știe!”


Când pe sărac îl asuprești, Pe Ziditor Îl înjosești; Când ești milos cu cel lipsit, Pe Dumnezeu tu L-ai cinstit.


„De-aceea, fiu al omului, Casei lui Israel, să-i spui: „Așa a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Părinții voștri, negreșit, Pe Mine M-au batjocorit, Pentru că ei, neîncetat, Necredincioși s-au arătat, Față de Mine, atunci când


Dacă se va-ntâmpla, vreodată, Cu o femeie măritată Ca să curvească cineva – Deci cu nevasta altcuiva – Omul acela, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit. La fel, femeia dovedită Că a curvit, e pedepsită.


Și Eu voi proceda la fel: În contra omului acel, Îmi voi întoarce Fața Mea, Căci a-ndrăznit ca să îl dea, Pe unul dintre-ai săi copii, Pentru Moloh. Voiesc să știi Că nimicesc ființa lui, Din mijlocul poporului, Căci Mi-a spurcat locașul sfânt Cari este în al vost’ pământ, Iar al Meu Nume sfânt, astfel, Ajuns-a necinstit și El.


Atunci când întâmpla-se-va Ca să se ducă cineva, La cei care, cu morți, vorbesc – Sau la acei care ghicesc – Ca împreună să curvească, Mânia Mea o s-o simțească, Din plin și-ndată, omu-acel: Îmi voi întoarce, către el, Fața, spre nimicirea lui, Din mijlocul poporului.


Aceasta e o lege care O ține-ntreaga adunare: Și cel ce e din Israel Și cel ce e străin, la fel. Temeiul ei e folosit, Când, fără voie, s-a greșit.


Când cineva nu o să fie Aflat într-o călătorie – Și nici nu se va fi-ntâmplat Că acel om e necurat – Și totuși, nu a prăznuit Paștele, fi-va nimicit. Deci dacă el nu și-a adus Darul – așa precum v-am spus – La vreme-n cinstea Domnului, Atunci, pentru păcatul lui, Omul acela – negreșit – Are să fie pedepsit.


Oricine spune-va, vreodată, Ceva-mpotriva Fiului, Iertat e de păcatul lui. Nicicând, însă, nu e iertat Cel ce-a vorbit necugetat – Potrivnic Duhului Cel Sfânt – De către Tatăl, pe pământ.


Eu v-am vestit cuvântul Lui, Dar împotriva Domnului, Atuncea voi v-ați răzvrătit Și-apoi, pe munte, v-ați suit.


Dar de vrăjmașii lor Mi-e teamă, Căci vor veni – de bună seamă – Numai ocări, ca să rostească; Apoi, au să se amăgească, Spunâdu-și: „Tot ce am văzut, Prin mâna noastră, s-a făcut. Nu Dumnezeu le-a săvârșit, Ci brațul nostru întărit!”


Că dacă am păcătuit, Cu voia, după ce-am primit Cunoașterea adevărată, Nu se mai află a fi dată Vreo jertfă, spre a fi iertate, În urmă, noile păcate.


Atunci, cum oare, pedepsit, Va fi cel cari s-a arătat Că, în picioare, L-a călcat, Pe-Acela care e, mereu, Fiu, pentru-al nostru Dumnezeu, Și-a pângărit prin fapta lui, Sângele legământului – Sânge cu care-a fost sfințit – Și astfel, L-a batjocorit Pe Duhul harului apoi?


Și, mai cu seamă, pe cei care, Împinși de pofta lor cea mare Și necurată, dovedesc Că trupul altuia poftesc, Disprețuind, prin a lor fire, Tot ce se cheamă stăpânire. Ca niște îndrăzneți aflați – Ca niște încăpățânați – Fără vreo teamă, dovedesc Că, tot mereu, disprețuiesc Dregătoriile, pe când,


Dacă îl vede cineva, Pe-un frate, c-a greșit, cumva, Păcătuind – și-acel păcat Nu-i către moarte îndreptat – Rugi facă, pentru frate’ său, Spre-a îndrepta lucrul cel rău. Dacă așa va proceda, Dumnezeu, viața, îi va da, Pentru cel care s-a rugat, Cari n-a făcut nici un păcat. Dar este și-un păcat mai mare Ce merge pe-a morții cărare. Pentru cel care o să poarte Acel păcat ce duce-n moarte, Nu îi voi spune, nimănui, Ca să se roage, Domnului.


Când împotriva omului, Un alt om are să greșească – Adică să păcătuiască – Cel care a păcătuit Are să fie – negreșit – De către Domnul, judecat Și plată își va fi luat. Dar dacă omul se vădește, Cum că, mereu, păcătuiește Chiar împotriva Domnului, Cine va fi sprijinul lui – Ca să se roage pentru el – Să capete iertare-astfel?” Dar fiii săi n-au ascultat, De sfaturile ce le-a dat, Pentru că Domnul a voit Să îi omoare, negreșit.


De-aceea-i jur casei pe care Preotul Eli-acum o are, Că niciodată, ispășită – Fărădelegea săvârșită – Prin jertfe și prin daruri care Date au fost pentru mâncare, Nu va putea ca să mai fie. Lucrul acesta să se știe!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa