Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 15:15 - Biblia în versuri 2014

15 Aceasta e o lege care O ține-ntreaga adunare: Și cel ce e din Israel Și cel ce e străin, la fel. Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, Dată vă este, pe vecie. Pentru străini are să fie Lege – ca pentru voi – mereu, Când jertfe-I fac, lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Să fie o singură hotărâre pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește printre voi, o hotărâre veșnică de-a lungul generațiilor voastre. Și voi și străinul veți fi la fel înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Să fie o singură poruncă valabilă pentru toată adunarea: atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește printre voi. Aceasta trebuie să funcționeze ca o poruncă valabilă permanent și va fi respectată de toate generațiile. Atât voi cât și străinul, veți avea aceeași datorie (de a o respecta) înaintea lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Să fie o singură lege pentru adunare! Și pentru voi, și pentru străinul care locuiește [la voi], să fie o lege veșnică, din generație în generație: după cum sunteți voi, să fie și străinul înaintea Domnului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmașii voștri: cu străinul să fie ca și cu voi înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Pentru adunare să fie un singur așezământ pentru voi și pentru străinul de loc care stă vremelnic cu voi, un așezământ în veac în neamurile voastre; cum sunteți voi așa să fie și străinul de loc înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 15:15
17 Mawu Ofanana  

O hotărâre au luat Iudeii. S-au îndatorat Atunci, nu numai pentru ei, Însă și pentru toți acei Care urmau să se lipească De ei, cu ei să viețuiască. De-asemenea, s-au obligat Și pentru cei ce le-au urmat, Ca să păzească fiecare, Mereu, această sărbătoare, Când este vremea potrivită, Așa cum fost-a rânduită, Așa precum a fost lăsată. Nicicând, ea nu va fi schimbată.


Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.


Toate acestea să le știți, Căci trebuie ca să-l păziți, Ca pe o lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ copii apoi, De-acum, în vecii vecilor.


Lui Moise și Aron apoi, Domnul le dete porunci noi: „Iată porunca privitoare La Paște, pentru fiecare: Străinilor să nu le dai, Din ele, a mânca. Să tai


Mereu va fi aceeași lege Și pentru cei ce-s băștinași Și pentru cei pe care-i lași, Cu tine, ca să locuiască Și, între voi, să viețuiască.”


Aron și-ai săi fii purta-vor Izmene-atuncea când intra-vor În cortul întâlnirii, sau Atunci când de altar ei au Să se apropie, să facă Slujba-n Lăcașul sfânt. Deci dacă În ăst fel fi-vor îmbrăcați, N-au să se facă vinovați Și n-au să fie pedepsiți – Cu moartea, nu vor fi loviți. Aceasta, vreau ca să se știe, Și-o lege veșnică să fie Pentru Aron, neîncetat, Și celor ce-i vor fi urmat.”


Aceeași lege, să se știe Cum că va trebui să fie Pentru fiii lui Israel, Cât și pentru străini, la fel. Eu sunt al vostru Dumnezeu Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”


Doar fiii lui Aron – vei spune – Că pot, din trâmbițe, să sune, Căci ei sunt preoți. Să se știe Lucrul acest și să vă fie, De-acum, o lege pentru voi, Cari veșnică va fi apoi.


Străinul care se găsește, În Israel, și dăruiește O jertfă ce a fost menită A fi de flăcări mistuită – Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut – Va trebui a ști și el Să facă în acelaș’ fel.


Aceasta e o lege care O ține-ntreaga adunare: Și cel ce e din Israel Și cel ce e străin, la fel. Temeiul ei e folosit, Când, fără voie, s-a greșit.


Către Aron, Domnu-a vorbit: „Din tot ce Eu voi fi primit, Din toate lucrurile care, A lui Israel adunare Are să Mi le-nchine Mie, Să știi că îți dăruiesc ție Toate acele lucruri care Aduse-Mi sunt, prin ridicare. Toate-ți sunt date și, să știi, Sunt și pentru ai tăi copii, Ca drept al ungerii primite. Ele vor fi statornicite, Prin legea dată, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, Iar legea trebuie să ție De-acum și până-n veșnicie.


Dacă străinul prăznuiește Paștele Meu – căci locuiește La voi – va trebui să știe Că obligat este să ție Poruncile ce vi le-am dat Și legile ce le-am lăsat Și care sunt referitoare Direct la astă sărbătoare. Aceiași lege – să se știe – Că-n veci va trebui să fie, Pentru străinul de la voi Și pentru băștinaș apoi.”


În felu-acesta – vă spun eu – Că nu mai e Grec sau Iudeu, Nici rob sau slobod, printre voi, Precum nu mai este apoi, Nimeni de parte bărbătească Și nici de parte femeiască, Pentru că toți – neîndoios – Ajuns-au una, în Hristos.


Aici, nu e deosebire: Nu-i Grec și nici Iudeu din fire, Nu mai sunt împrejur tăiați Și nu mai sunt nici netăiați, Nu mai e Schit și nici Barbar, Nici rob, nici slobod așadar, Ci doar Hristos este aici, Totul, în toți, în mari și mici.


Când aste lucruri se-ntâmplau, Bătrânii din popor ședeau Alături de judecători Și de-ai oștii conducători, Lângă chivotul Domnului. Erau cu toți în jurul lui, Iar preoții îi privegheau – Străini, de față, mai erau, Cari pe popor îl însoțise. Toată mulțimea se-mpărțise În două cete: jumătate Din rândul gloatei adunate, Spre Garizim, s-a îndreptat Și-n dreptul muntelui, a stat. Ceilalți, către Ebal, s-au dus Făcând așa precum a spus Moise, atunci când a trăit.


Și astăzi, se face la fel, În orice loc, în Israel. O lege și un obicei, E acest lucru, la Evrei.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa