Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 14:9 - Biblia în versuri 2014

9 Voi dar, să nu vă răzvrătiți În contra Domnului. Să știți Că nu trebuie a vă teme, Căci Dumnezeu, în orice vreme, Este alăturea de noi Și-astfel, îi vom mânca apoi, Pe cei ce-n țară locuiesc. Ei, nici un sprijin, nu primesc, Însă cu noi e Dumnezeu Cari ne va însoți mereu. Să nu se teamă Israel, Vreodată, de poporu-acel!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Numai nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă temeți de poporul din țară, căci vor fi ca pâinea pentru noi. Protecția le-a fost luată, iar Domnul este cu noi. Nu vă temeți de ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Dar nu vă revoltați împotriva lui Iahve; și să nu vă fie frică de poporul care este acolo. Pentru că «îi vom înghiți de vii»! Ei nu mai au nicio protecție; dar Iahve este aliatul nostru! Nu vă speriați de ei!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Numai să nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și să nu vă temeți de oamenii din țara aceea, căci ei sunt prada noastră. Sprijinul lor s-a îndepărtat de la ei: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Numai nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă temeți de oamenii din țara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Numai nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă temeți de poporul țării, căci ei sunt pâine pentru noi; ocrotirea lor s‐a depărtat de la ei și Domnul este cu noi; nu vă temeți de ei.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 14:9
50 Mawu Ofanana  

Iacov, către al său fecior – Deci către Iosif – zise: „Mor, Dar Dumnezeu va fi cu voi. Vă va aduce înapoi, În țara ‘ceea minunată, Care, de El, fusese dată Părinților – Avram, Isac.


În fruntea noastră-i Dumnezeu Și ai Săi preoți, tot mereu. Trâmbiți avem, de partea noastră, Ca să sunăm ‘naintea voastră. Deci dacă lucrul stă astfel, Atunci, fii ai lui Israel, Să nu purtați nici un război, În contra noastră! Să știți voi Că dacă lupta o porniți, Nu aveți sorți să izbândiți!”


Atunci, Azaria s-a dus La Asa și astfel i-a spus: „Ascultă Asa! Iar apoi, Iudei, să ascultați și voi! S-asculte și cei care vin Din ramura lui Beniamin! Dacă sunteți cu Dumnezeu, Și El va fi cu voi, mereu! Dacă aveți să-L căutați, Atuncea o să Îl aflați! Dar dacă o să-L părăsiți, Și El vă va lăsa, să știți!


Nu trebuie să luptați voi. Doar așezați-vă apoi, Pe deal, ca astfel să priviți Ce izbăvire-o să primiți, Din partea Domnului. Luați Seama și nu vă-nspăimântați! Ierusalime, să n-ai teamă! Iuda, nici tu, de bună seamă! Mâine, ieșiți pe deal și-apoi, Domnul Se va afla cu voi!”


Un braț de carne-l însoțește Pe Sanherib și-l întărește, Dar lângă noi este, mere, Aflat al nostru Dumnezeu, Pe care-L veți vedea apoi, Că o să lupte, pentru noi!” Poporu-ntreg a ascultat Și-ncredere a arătat În vorbele lui Ezechia, Și s-a-ntărit împărăția.


Atunci, m-am dus la dregători, La cei mai mari conducători, La celălalt popor aflat Acolo, și am cuvântat: „Să nu vă temeți! Fiecare, De Dumnezeul nostru mare, Să-și amintească! Să luptați Pentru familii, pentru frați, Pentru-ale voastre case-apoi!”


Ei au nesocotit, mereu, Țara aceea minunată, Care urma a le fi dată. Nu au crezut Cuvântul Lui,


De El, mereu, vei fi păzit: E umbra ta, care veghează Pe mâna-ți dreaptă. Ești ferit,


„Dar mințile și-au rătăcit Aceia care-au săvârșit Numai fărădelegi mereu, Căci iată – pe poporul Meu – Ca pâinea îl înghit acum, Și nu Îl cheamă nicidecum Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”


Domnul oștirii e cu noi, Domnul lui Iacov e, apoi, Un turn care ne ocrotește Și – de scăpare – Se vădește.


Domnul oștirii e cu noi, Domnul lui Iacov e, apoi, Un turn care ne ocrotește Și – de scăpare – se vădește.


Veniți ca să priviți mereu, Lucrările lui Dumnezeu Și pustiirile pe care El le-a făcut, cu brațu-I tare;


Capul Leviatanului Tu l-ai zdrobit, iar trupul lui L-ai dat, apoi, mâncat să fie, De fiarele de prin pustie.


Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,


Moise a spus atuncea: „Voi Să nu vă temeți de nimic! Pe loc rămâneți, căci vă zic: O să vedeți ce izbăvire, Domnul vă dă. Astă oștire, De care-acum speriați sunteți, Nicicând n-o să o mai vedeți,


Că Tu, de noi, Te-ai îndurat Și trecere am căpătat Și Eu, și-al Tău popor apoi? Nu atunci, oare, când, cu noi, Tu ai să mergi și însoțiți Astfel, vom fi deosebiți De neamurile câte sânt Pe fața-ntregului pământ?”


„Pământule – neîncetat – Și cerule, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Așa vorbește Dumnezeu: „Niște copii am hrănit Eu. Eu i-am crescut și i-am vegheat Dar ei, însă, s-au răsculat Și împotrivă-Mi au pornit.


Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.


Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.


N-ai teamă, fii încrezător Tu, cel care te dovedești Că al lui Iacov vierme ești Și rămășița cea pe care Neamul lui Israel o are, Căci Eu îți sunt sprijinitor Și Eu îți vin în ajutor. Mântuitorul tău e Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Dar ei n-au fost ascultători Și n-au fost înțelegători, Ci al Său Duh L-au întristat. Domnul – atuncea – a luptat În contră la al Său popor Și S-a făcut vrăjmaș al lor.


Iată că ei se vor lupta Cu toții, împotriva ta, Însă nu au să izbutească, Nicicând ca să te biruiască, Pentru că sunt cu tine Eu Și-ți dau scăpare, tot mereu. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Să n-aveți teamă de cel care, În Babilon, este mai mare, Pentru că Eu vă însoțesc. Eu sunt cel cari vă izbăvesc Din mâna împăratului Din fruntea Babilonului.


„Fugarii se opresc, sfârșiți, Căci de putere sunt sleiți Și adăpost cată-n zadar, Sub al Hesbonului umbrar. Dar din Hesbon iese un foc. Din al Sihonului mijloc, O flacără a mistuit Case, apoi a înghițit Hotarele ținutului Ce este al Moabului Și creștetele celor care Se fălesc doar, fără-ncetare.”


Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate.


Însă, la Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu, Întotdeauna e iertarea Și-asemenea și îndurarea. Căci împotrivă-I am greșit Atuncea când ne-am răzvrătit!


Caleb, atunci, a potolit Poporul care a cârtit Contra lui Moise. El a spus: „Haideți acum, cu toții, sus! Să ne suim, să ocupăm Țara, căci o să câștigăm! Să mergem dar, încrezători, Căci noi vom fi biruitori!”


Moise s-a dus și a vorbit Cu al lui Israel popor, Și-atuncea, toți mai marii lor Au mers, degrabă, și-au adus Câte-un toiag pe cari l-au pus În fața lui. Doișpe toiege S-au strâns, precum se înțelege, După familiile lor Și casele părinților. Toiagul, de Aron adus, În al lor mijloc, a fost pus.


Acolo-ntreaga adunare A suferit de-o lipsă mare De apă. Toți s-au răsculat, Contra lui Moise, de îndat’ – Și-a lui Aron – și au cârtit.


Domnul, de mână, l-a luat Și-apoi, El l-a eliberat, Din al Egiptului ținut. Puternic, astfel, s-a făcut Și a ajuns tăria lui, Precum cea a bivolului. Pe orice neam, îl nimicește, Atunci când i se-mpotrivește. El sfarmă oasele oricui Și-l stinge, cu săgeata lui.


„Fecioara fi-va-nsărcinată: Un Fiu, ea o să zămislească – Emanuil o să-L numească.” Numele-nseamnă tălmăcit „Domnul cu noi”. Când s-a trezit


Deci, ce va spune orișicare, În fața ăstor lucruri, oare? Dacă e Dumnezeu cu noi, Cine ne e-mpotrivă-apoi?


Domnul vă pune înainte, O țară-ntinsă. Deci intrați, Și-n stăpânire o luați, Cum Domnu-a spus. De bună seamă, Nimeni să n-aibă nici o teamă!”


Dar voi v-ați îndoit, mereu. Pe munte, n-ați vrut să urcați, În țara voastră să intrați, Ci voi v-ați răzvrătit, mereu, Față de Domnul Dumnezeu.


Eu v-am răspuns: „Nu vă speriați Și frică, să nu arătați,


Acum, îmbărbătați-vă În inimi, și-ntăriți-vă! De teamă, să nu vă lăsați Cuprinși, și nu vă-nspăimântați De ei; căci Dumnezeul tău E-nfrunte la poporul Său. Iată că Însuși Domnul vine, Pentru a te-nsoți pe tine! Nicicând, să fii încredințat, Că singur nu vei fi lăsat.”


Iată că Însuși Domnul vine, Să meargă-alăturea de tine, Pe drumul pe care-ai pornit, Căci nu te lasă părăsit. N-ai teamă, nu te-nspăimânta! Domnul alăturea-ți va sta!”


De a Mea sabie-ascuțită, Le va fi carnea, înghițită. Săgețile ce le trimit – Cu care îi voi fi lovit – De sângele morților lor Precum și de al prinșilor – Din capetele de fruntași Ai celor care-Mi sunt vrăjmași – Vor fi cuprinse de beție, Căci din belșug, el o să fie.


Mulțimea lor nu te-nspăimânte; Ci tu să îți aduci aminte, De tot ceea ce le-a făcut – Lucruri pe care le-ai văzut – Domnul atunci, Egiptului, Precum și Faraonului.


Să nu fii dar, înspăimântat, Că Domnul Cel Înfricoșat – Cel cari îți este Dumnezeu – Cu tine, o să stea, mereu.


Să nu uiți cum ai ațâțat, Mereu, a Domnului mânie, Atunci când fost-ai în pustie. De când Egiptu-ai părăsit Și pân’ acum, tot răzvrătit Ai fost, în contra Domnului.


Voi doar, mereu, să încercați În vrednic chip, să vă purtați, Față de Evanghelia care, Domnul Iisus Hristos o are, Ca astfel, chiar dacă sosesc – Sau chiar de am să mă găsesc Departe, undeva, de voi – Să pot ca să aud apoi, Că într-un singur duh aflați, Rămâneți tari și că luptați, Mereu, pentru credința care, Această Evangheli-o are,


Nimenea, împotriva ta, Cât vei trăi, nu îți va sta. Cu tine, am să fiu mereu, Precum cu Moise fost-am Eu. N-am să te las, căci am de gând Să nu te părăsesc, nicicând.


Domnul atunci – ai auzit – Despre un munte a vorbit. Dă-mi mie muntele acel, Căci Anachimii stau în el. Ei au cetăți mari și-ntărite Care din piatră sunt zidite. Dar cred că Domnul e cu mine Și nimeni, piept, nu îmi va ține, Încât în urmă socotesc Să pot ca să îi izgonesc Din locu-n care-au locuit, După cum Domnu-a poruncit.”


Casa lui Iosif a pornit O luptă și a cucerit Betelul și ținutul lui, Cu ajutorul Domnului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa