40 În zori, cu toții s-au trezit Și-apoi, pe munte, s-au suit Zicând: „Putem ca să pornim! Gata suntem să ne suim Spre locul de care zicea Domnul, atunci când ne vorbea. Cu toții știm că am greșit, Și știm că am păcătuit.”
40 Ei s-au trezit dimineața devreme; și s-au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Suntem aici pregătiți! Ne vom duce în locul pe care l-a promis Iahve; pentru că am înțeles acum că am păcătuit!”
40 S-au sculat dis-de-dimineață a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.”
Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.
Atunci când întâmpla-se-va Ca să greșească cineva, În mod voit, se dovedește Că el, pe Domnul, Îl hulește. Veți șterge-atunci, ființa lui, Din mijlocul poporului,
„Eu știu că am păcătuit” – A zis Balaam, Îngerului Care stătea în fața lui. „Nu am știut că Tu erai În față-mi și mă așteptai. Dar dacă Tu gândești acum, Că-i rău ce fac, mă-ntorc din drum.”
Stăpânul, ușa, o să-nchidă Și n-are să o mai deschidă, Când voi, ce-afară ați rămas, Veți bate și, cu jalnic glas, Veți zice: „Doamne, Te rugăm, Deschide-ne, ca să intrăm!”
Atunci, la mine, ați venit Și-n felu-acesta, mi-ați vorbit: „Abia acum, noi am văzut, Că este rău ce am făcut. Vedem că am păcătuit, Față de Domnul. Am greșit! De-aceea, vrem să ne suim În țară și s-o cucerim, Așa precum ne-a poruncit Domnul, atunci când a vorbit.” De-ndată, voi v-ați înarmat Și-apoi, pe munte, v-ați urcat.