Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 14:37 - Biblia în versuri 2014

37 De-o moarte crâncenă loviți Au fost îndată, pedepsiți Fiind, pentru păcatul lor, În fața-ntregului popor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

37 deci oamenii aceia, care aduseseră un raport nefavorabil despre țară, au murit loviți de o urgie înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

37 Toți reprezentanții clanurilor care prezentaseră raportul descurajator (pentru evrei) când au vorbit despre acea țară, au murit atunci înaintea lui Iahve, loviți de un dezastru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

37 bărbații care răspândiseră zvonuri rele despre țară au murit acolo, înaintea Domnului, loviți de flagel.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

37 oamenii aceștia, care înnegriseră țara, au murit acolo, înaintea Domnului, loviți de o moarte năprasnică.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

37 bărbații aceia care au adus vorbă rea despre țară au murit de rană înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 14:37
17 Mawu Ofanana  

O mie-ți cadă-alăturea, Iar zece mii în dreapta-ți cadă, Căci nu se vor apropia


De-aceea, parte va avea Șemaia, de pedeapsa Mea. Astfel, Nehelamitului – Și-asemenea seminței lui – Nu am ca să îngăduiesc Să vadă binele ceresc Pe care, pentru-al Meu popor, Am să îl fac în viitor. Nici el și nici urmașii lui, În mijlocul poporului, Nu au ca să mai locuiască. Ai săi nu au să dăinuiască, Pentru că el, necontenit, Doar răzvrătire-a prorocit Și împotriva Domnului A ațâțat poporul Lui.”


Un foc, atunci, Domnu-a trimis, Cari, pe cei doi, i-a mistuit Și-n fața Lui, ei au murit.


Prin vorbele ce le-au rostit Atuncea, ei au înnegrit, În fața-ntregului popor, Țara ce le-a fost dată lor. „Țara pe care am văzut-o” – Ziseră ei – „și-am străbătut-o Când fost-am să o iscodim, Ajuns-am ca să ne gândim Că îi mănâncă pe acei Cari sunt locuitorii ei. Oamenii, de pe-al ei pământ, Doar de statură-naltă sânt.


Acum iată, am să-l lovesc Cu ciumă și-am să-l nimicesc! Moise, tu însă, ai scăpare, Și te voi face un neam mare Și mai puternic decât el – Decât poporul Israel!”


Dintre cei care-au cercetat Țara, atuncea, au scăpat Numai Caleb – acela care, Părinte, pe Iefune-l are – Și Iosua de-asemenea, Care, pe Nun, tată-l avea.


Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși.


Dintre ai lui Israel fii, Pierit-au patruzeci de mii Și șapte sute – cum se știe – Loviți de-a Domnului urgie, Afară de-a lui Core ceată.


Grabnic, la Moise, au venit, Căci, ceartă, ei au căutat Și-apoi, în față, i-au strigat: „Bine era să fi murit Și noi, atunci când ne-au pierit Frații, în fața Domnului!


Dar măgărița M-a văzut Și, de trei ori, s-a abătut, Din calea Mea, și te-a scăpat. Altfel, să fii încredințat Că Eu te-aș fi ucis, îndată. În viață, ar fi fost lăsată Doar măgărița, negreșit.”


Dar douăzeci și patru mii, Dintre-ai lui Israel copii, Se prăpădiră, în pustie, Uciși de-a Domnului mânie.


Să nu cârtiți, cum ați văzut, Că unii din ei au făcut, Când Domnul, cu Nimicitorul, Și-a curățat, apoi, poporul.


Dar totuși, mulți din ei – mereu – N-au fost plăcuți, lui Dumnezeu Și, de aceea, negreșit, Mulți, în pustie, au pierit.


Iar patruzeci de ani – la fel – De cine-a fost, dezgustat, El? N-au fost, cumva, aceia care, Mereu, păcătuit-au oare, Și-a căror trupuri, negreșit, Moarte-n pustiu, au putrezit?


Și oare, cui, El S-a jurat, Că n-au să poată, niciodat’, Să intre în odihna Lui? Dar oare, nu poporului Cel care nu L-a ascultat, Ajunse El de S-a jurat?


Voiesc să vă aduc aminte, Cu toate că voi țineți minte Aceste lucruri – și, cred eu, Că voi o să le știți, mereu – Că Domnul, după ce, din țară – Deci din Egipt – Și-a scos afară, Poporul și l-a izbăvit, În urmă, El i-a nimicit, Pe toți cei cari nu L-au crezut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa