Numeri 14:34 - Biblia în versuri 2014

³⁴ Deci dacă voi ați iscodit Țara ce vă fusese dată, În patruzeci de zile, iată Că patruzeci de ani de-acum, Purta-veți, pe-al pustiei drum, Pedeapsa pentru-al vost’ păcat; Pentru o zi, un an v-am dat Și astfel, veți simți apoi, Că Mi-am tras mâna de pe voi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁴ Așa cum ați cercetat țara timp de patruzeci de zile, tot așa, timp de patruzeci de ani, câte un an pentru fiecare zi, veți purta pedeapsa pentru nelegiuirea voastră și, astfel, veți cunoaște respingerea Mea».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁴ Așa cum patruzeci de zile ați spionat țara, am decis ca patruzeci de ani – câte unul pentru fiecare zi – să vă suportați pedeapsa pentru vină; și astfel, veți cunoaște ce înseamnă faptul că v-am abandonat.’»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁴ După numărul zilelor în care ați cercetat țara, adică patruzeci de zile, câte un an pentru fiecare zi, veți purta vinovăția voastră timp de patruzeci de ani și veți cunoaște împotrivirea mea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁴ După cum în patruzeci de zile ați iscodit țara, tot așa, patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, și veți ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁴ După numărul zilelor în care ați iscodit țara, patruzeci de zile, de fiecare zi un an, vă veți purta nelegiuirile, patruzeci de ani, și veți cunoaște înstrăinarea mea de voi.

Numeri 14:34 Mawu Ofanana

1 Regi 8:56

„Binecuvânt pe Dumnezeu, Căci El – pentru poporul meu – Așa cum a făgăduit, Odihnă-acum, a dăruit! Din toate bunele cuvinte Pe care El, mai dinainte, Le-a spus prin Moise, n-a lăsat Nimic a fi apoi, uitat, Căci El, pe toate – negreșit – Cum a promis, le-a împlinit.

2 Cronici 36:21

În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.

Psalmi 105:42

Pentru că Dumnezeu Cel Sfânt Și-a amintit de-al Său Cuvânt Și de Avram, de cel pe care, Drept rob al Său Domnul îl are.

Psalmi 38:4

Fărădelegea mea, mereu, De-asupra-i, peste capul meu Și precum o povară grea, Neîncetat m-apasă ea.

Psalmi 77:8

E gata a Lui bunătate? Făgăduințele lăsate, De El, acum s-au risipit Și pe vecie au pierit?

Psalmi 95:10

Ani patruzeci, ei M-au scârbit, Încât ajuns-am de-am rostit În Mine: „Iată un popor Cari este neascultător, A cărui inimă-i vădită Precum că este rătăcită, Iar a Mea cale nu o știe.”

Езекиел 14:10

Astfel, asupra tuturor, Va apăsa păcatul lor. Prorocul fi-va pedepsit, La fel precum va fi primit Pedeapsă, și acela care S-a dus să-i pună o-ntrebare.

Езекиел 23:35

De-aceea, Cel care mereu, E Domn precum și Dumnezeu A zis: „Pentru că M-ai uitat Și pentru că M-ai aruncat La al tău spate, pe-al tău drum, Poartă-ți pedeapsa ta acum, A tuturor curviilor Și a nelegiuirilor Pe care tu, necontenit, Până acum le-ai săvârșit.”

Езекиел 4:5

Apoi, Eu am să socotesc Zilele care se vădesc A fi asemeni anilor Păcatelor ăstui popor. În număr aste zile deci, Vor fi trei sute nouăzeci. În acest timp, asupra ta, Păcatul lor îl vei purta.

Езекиел 4:6

După ce fi-vor isprăvite Acele zile rânduite, Iată dar ce te mai așteaptă: Te vei lungi pe coasta dreaptă Și patruzeci de zile ai – Culcat – în acest fel să stai, Pentru că e un timp în care, Nelegiuirile pe care Casa lui Iuda le-a făcut, Asupra ta vor fi șezut. Aceste zile vor fi deci, De toate, numai patruzeci. Ăst număr are să se-adune, Căci la un an, o zi voi pune.

Daniel 9:24

Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.

Osea 9:12

Chiar dacă ei copii-și cresc, Iată că am să îi lipsesc De toți copii-aceia cari Nu vor ajunge oameni mari. Vai o să fie de acel Popor atunci când, de la el, Am să-Mi întorc a Mea privire Și n-am să mai am, de el, știre!

Levitic 20:19

Nu dezveli, pe nici o cale, Rușinea sorei mamei tale, Nici pe-a aceleia pe care, Al tău tată, soră, o are, Căci asta-nseamnă că-ndrăznești Ca, ruda, să îți dezvelești. Cei cari păcătuiesc, să știți Că au să fie pedepsiți.

Zaharia 11:10

Toiagul care se numea Drept „Îndurare”, l-am luat, În urmă, și l-am sfărâmat. L-am rupt, pentru că vrut-am Eu Să rup și legământul Meu, Cu neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ.

Numeri 13:25

Când țara fost-a cercetată, La patruzeci de zile-apoi, Ei se întoarseră-napoi.

Numeri 18:23

Leviți-n fața Domnului Să facă slujba cortului. Leviții – deci ai voștri frați – Au să rămână încărcați Cu orișice călcări de lege – Cu orișice fărădelege – Din al lui Israel popor. În mijlocul copiilor Lui Israel, nu vor putea, Vreo moștenire, a avea. Această lege-i pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi. Ea trebuie ca să vă fie O lege pentru veșnicie.

Numeri 32:13

Domnul se-aprinse de mânie. Patru decenii, prin pustie, A fost purtat, de către El Întreg neamul lui Israel, Până când cei ce au greșit – Cu întreg leatul – au pierit.

Fapte 13:18

Purtările lor, în pustiu – Căci patruzeci de ani umblară, Până când, în Canaan, intrară – Domnul, mereu, le-a suferit.

Deuteronom 2:7

Pentru că Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat, mereu, În lucrul tău – precum se știe – Și-asemeni în călătorie, Când prin pustiu ai pribegit, Încât nimic nu ți-a lipsit.”

Evrei 4:1

„De-aceea, vreau să ascultăm Și bine, seama, să luăm, La vremurile-acestea-n care, Încă se află, în picioare, Făgăduința Domnului, De a intra-n odihna Lui, Ca nu cumva, unii din noi Să vină prea târziu apoi.

Iosua 14:10

Iată că Domnul m-a ținut În viață. Mult timp a trecut. Sunt patru’șicinci de ani de-atunci, De când i-a dat Domnul, porunci, Lui Moise, de când umbla El În mijlocul lui Israel, Ca scut și pavăză să-i fie, Pe drumurile din pustie. Optzeci și cinci de ani, acum, Eu am făcut, pe-al vieții drum,

Revelația 11:3

Pe martorii cei doi, ai mei, Îi pun să prorocească. Ei, În vremea-n care au să vie, În lume, au să stea o mie Și două sute și șaizeci De zile. Pe-ale ei poteci, În timpul care le-a fost dat, În saci doar, se vor fi-mbrăcat.

1 Samuel 2:30

De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.