Numeri 14:33 - Biblia în versuri 2014

³³ Ani patruzeci, de-acum ‘nainte, Copiii voștri – țineți minte – Vor rătăci doar în pustie, Până plătite au să fie Păcatele ce le-ați făcut, Până când voi veți fi căzut Morți în pustie, negreșit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³³ Fiii voștri vor fi păstori în deșert timp de patruzeci de ani și vor purta vina necredincioșiei voastre până când trupurile voastre moarte își vor găsi sfârșitul în deșert.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³³ Copiii voștri vor călători patruzeci de ani prin deșert; și vor suporta astfel vina neîncrederii voastre față de Mine, până când vă veți lăsa corpurile (moarte) în deșert!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³³ Fiii voștri vor fi nomazi timp de patruzeci de ani în pustiu și vor purta păcatele voastre până când vor cădea cadavrele voastre în pustiu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³³ Și copiii voștri vor rătăci patruzeci de ani în pustie și vor ispăși astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³³ Și copiii voștri vor fi păstori în pustie patruzeci de ani, și vor purta curviile voastre, până ce trupurile voastre moarte se vor pierde în pustie.

Numeri 14:33 Mawu Ofanana

Psalmi 107:4

Pierduți atunci, și pribegeau La întâmplare, prin pustie, Pe căi de cari nimeni nu știe – Căci se vădiră neumblate – Și nu găseau nici o cetate În care să fi locuit.

Psalmi 107:40

Domnul, asupra celor cari Se dovedesc a fi mai mari, Varsă dispreț și prin pustie, Îi poartă-apoi în pribegie.

Psalmi 78:33

De-aceea, Domnul a scurtat Zilele lor și le-a curmat Anii apoi, printr-un sfârșit Care năpraznic s-a vădit.

Exodul 20:5

La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.

Езекиел 23:35

De-aceea, Cel care mereu, E Domn precum și Dumnezeu A zis: „Pentru că M-ai uitat Și pentru că M-ai aruncat La al tău spate, pe-al tău drum, Poartă-ți pedeapsa ta acum, A tuturor curviilor Și a nelegiuirilor Pe care tu, necontenit, Până acum le-ai săvârșit.”

Osea 9:1

„Să nu te bucuri, Israel! Să nu te veselești, defel, Precum ceilalți, căci ai curvit, Pe Domnul, când L-ai părăsit, Pentru că ai iubit o plată Ce se vădește necurată, În ale tale arii, toate, Care cu grâu sunt semănate!

Numeri 32:13

Domnul se-aprinse de mânie. Patru decenii, prin pustie, A fost purtat, de către El Întreg neamul lui Israel, Până când cei ce au greșit – Cu întreg leatul – au pierit.

Numeri 33:38

Aron, pe munte, s-a suit – Cum a spus Domnul – și-a murit În prima zi din luna care A cincea e la numărare. Ani, patruzeci, s-au împlinit, De când poporul a ieșit, Din al Egiptului ținut.

Numeri 5:31

Bărbatul trebuie scutit De vină, însă negreșit, Femeia fi-va pedepsită Dacă a fost nelegiuită.”

Fapte 7:36

În rug. El a putut, astfel, A-l izbăvi, pe Israel, Din țara Egiptenilor, Unde – în văzul tuturor – Minuni și semne a făcut. Multe minuni au mai văzut, La Marea Roșie, precum Și în pustie, pe-al ei drum, Când, patruzeci de ani, s-au dus.

Deuteronom 1:3

În anul patruzecilea, În luna a unsprezecea, În ziua-ntâi, din cursul ei, Moise-a transmis, către Evrei, Tot ceea ce a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit.

Deuteronom 2:14

Drumul pe care l-am făcut, Din Cades-Barnea, prin pustiu, Pân-am ajuns, într-un târziu, La apa râului Zered – Așa precum cu toții cred – E lung. În ani, el a avut, Treizeci și opt, și a ținut Până bărbații de război, Pe rând, căzură, dintre voi, Așa cum Domnul a jurat Atuncea când a cuvântat.

Deuteronom 2:7

Pentru că Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat, mereu, În lucrul tău – precum se știe – Și-asemeni în călătorie, Când prin pustiu ai pribegit, Încât nimic nu ți-a lipsit.”

Deuteronom 29:5

Totuși, El zice: „V-am purtat, Un timp foarte îndelungat – Care, în ani, dă patruzeci – Pe-ale pustiului poteci. Straiul ce l-ați avut pe voi Nu s-a-nvechit deloc; apoi Și încălțările purtate, La fel de noi, au fost păstrate.

Deuteronom 8:2

Să v-amintiți, neîncetat, De drumul pe cari l-ați urmat, Cum Domnul v-a călăuzit Când prin pustiu ați rătăcit Ani patruzeci, cum v-a-ncercat, Cum v-a smerit, cum a cătat Ca să cunoască-a voastră fire Și-a inimii voastre pornire, Să vadă dacă reușiți, Poruncile-I, să le păziți.

Deuteronom 8:4

Nu s-a-nvechit straiul purtat, Piciorul nu vi s-a umflat Cât ați fost duși în pribegie, Patru decenii, în pustie.

Iosua 14:10

Iată că Domnul m-a ținut În viață. Mult timp a trecut. Sunt patru’șicinci de ani de-atunci, De când i-a dat Domnul, porunci, Lui Moise, de când umbla El În mijlocul lui Israel, Ca scut și pavăză să-i fie, Pe drumurile din pustie. Optzeci și cinci de ani, acum, Eu am făcut, pe-al vieții drum,

Iosua 5:6

Patru decenii, prin pustie, Întreg poporu-a rătăcit, Până ajuns-a de-a pierit Întregul neam de oameni care Nu Îi dădură ascultare Lui Dumnezeu, când au ieșit Din țara-n care au robit. Domnul, atuncea, a jurat Că nimeni nu va fi lăsat Să vadă țara ‘ceea care, Lapte și miere, în ea, are, Pe care a jurat odată, Că lor o să le fie dată.