Numeri 13:33 - Biblia în versuri 2014

³³ Pe fiii lui Anac apoi, Acolo, i-am mai văzut noi. Din neamul uriașilor, Coboară seminția lor. Ca și lăcustele eram, În fața lor, când ne găseam.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³³ Acolo am văzut uriași (anachiții provin din uriași). Când ne uitam la ei, parcă eram niște lăcuste, și chiar așa păream în ochii lor“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³³ Am remarcat că acolo sunt și uriași – de fapt, anachiții provin din uriași. Când ne uitam la ei, parcă eram niște lăcuste; și așa ne priveau și ei!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³³ Acolo am văzut uriași, pe fiii lui Anác, din [neamul] uriașilor: noi păream, în ochii noștri, ca niște lăcuste; tot așa eram în ochii lor”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³³ Apoi, am mai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor: înaintea noastră și față de ei parcă eram niște lăcuste.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

³³ Și acolo am văzut pe uriași, pe fiii lui Anac, din uriași; și noi eram în ochii noștri ca niște lăcuste și tot așa eram și în ochii lor.

Numeri 13:33 Mawu Ofanana

Geneza 6:4

În acea vreme, se aflau, Pe lume, uriași. Erau… Câți – nu ne spune Biblia – dar Un lucru se desprinde clar: Erau; și s-au perpetuat Și după ce și-au fost luat, Ai Domnului fii, de neveste, Din pământence, iar aceste, Cu mulți copii, i-au dăruit. Din uriași, s-au zămislit Vitejii ce-au făcut din nume, În vremurile vechi, renume.

1 Cronici 11:23

A mai ucis și un oștean Care fusese Egiptean. Cinci coți în înălțime-avuse, Și-o suliță, în mâini, ținuse. Aceasta mare se vădea Și sul de țesător părea. Groaznic era la-nfățișare, Când îți rotea sulița-i mare. Benaia, un toiag avuse, Pe care-n mână îl ținuse. Grăbit, la Egiptean, s-a dus, L-a trântit jos și l-a răpus. Cu sulița, el îl străpunse, După ce-ntâi, din mâini, i-o smulse.

Isaia 40:22

Iată, El este așezat, Mereu, deasupra cerului Ce este al pământului, Iar oamenii de pe pământ, În fața Lui, lăcuste, sânt. Cerul, l-a-ntins ca pe-o maramă Și l-a lățit – de bună seamă – Ca pe un cort, căci l-a gătit Să-i fie bun de locuit.

Numeri 13:22

Prin miazăzi, ei s-au suit, Iar în Hebron, când au sosit, Pe Ahiman și pe Șeșai Și-asemenea și pa Talmai – Cari toți fii, lui Anc, îi sânt – Ei i-au zărit, pe-acel pământ. De șapte ani era zidit Hebronul, când s-a construit Cetatea care se numea Țoan și care se găsea În al Egiptului ținut.

Numeri 13:28

Poporul care locuiește În țară, însă, se vădește A fi puternic. Toți sunt tari, Iar ale lor cetăți sunt mari Și-s întărite. Iată, noi, Pe-ai lui Anac feciori apoi, În acea țară i-am găsit.

Numeri 14:1

Atunci, întreaga adunare A început să strige tare, Și-n acea noapte-nspăimântat, A plâns poporul, ne-ncetat.

Deuteronom 1:28

Atunci, de ce să ne suim? Cu ei, ca să ne războim? Dar frații noștri ne-au muiat Inima, când au cuvântat: „Poporul țării – ca măsură – Este mai mare, la statură. Cetățile ce le-a durat, Până la cer, s-au înălțat. Între ai ei locuitori, Sunt și ai lui Anac feciori.”

Deuteronom 2:10

(Mai înainte-aici erau Alți oameni care locuiau În număr mare; ca statură, Înalți au fost, cam de-o măsură Cu cei ce fost-au Anachimii; Oameni-acei erau Emimii

Deuteronom 3:11

(Doar Og, cel care-nscăunat Fosta-n Basan, ca împărat, A mai rămas, dintr-un popor – Din cel al Refaimiților. Patul pe care l-a avut Acesta, e, din fier, făcut Și-acum, la Raba, se găsește – Cetate-n care stăpânește Poporul lui Amon. Socoți, Lungimea lui, la nouă coți, Iar patru e lățimea lui, Și-i după cotul omului.)”

Deuteronom 9:2

Acum, stăpân, tu ai să fii, Peste ai lui Anac copii. Ei sunt un neam deosebit, Foarte înalți, și-ai auzit Ce spune lumea despre ei: „Sunt foarte mari oameni-acei. Ei sunt ai lui Anac popor. Cine se-mpotrivește lor?!”

Iosua 11:21

Cu Anachimii, mai apoi, A purtat Iosua război, Până când el i-a nimicit. Ținutu-n care-a locuit Neamul acela cuprindea Întinderi mari, căci începea Din muntele Hebronului Și ajungea hotarul lui, Pân’ la Debir, Anab și-apoi, Pe coastă se-ntorcea-napoi, În muntele lui Israel Și-n Iuda. Iosua, astfel, Îi șterse cu desăvârșire, Din țara care, moștenire, S-a dat pentru al său popor.

Iosua 14:12

Domnul atunci – ai auzit – Despre un munte a vorbit. Dă-mi mie muntele acel, Căci Anachimii stau în el. Ei au cetăți mari și-ntărite Care din piatră sunt zidite. Dar cred că Domnul e cu mine Și nimeni, piept, nu îmi va ține, Încât în urmă socotesc Să pot ca să îi izgonesc Din locu-n care-au locuit, După cum Domnu-a poruncit.”

Iosua 15:14

Caleb, din partea căpătată, I-a alungat apoi, de-ndată, Pe fiii lui Anac, căci ei Acolo-n număr erau trei. Primul fecior era Șeșai, Urmat de-Ahiman și Talmai.

1 Samuel 17:24

Israeliți-au fost speriați Și-au alergat, înspăimântați, Care-ncotro, când l-au zărit,

1 Samuel 17:42

Apoi, când s-a apropiat Și când, mai bine, s-a uitat La David, omul a-nceput Să râdă, căci el a văzut Doar un copil – de bună seamă – De care n-avea nici o teamă. Copilul care îi ședea, În față, păr bălai, avea. La trup, fusese mlădios, Iar chipul îi era frumos.