Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 13:29 - Biblia în versuri 2014

29 Pământul ei e locuit, La miazăzi de-Amaleciți; Sunt Iebusiți și Amoriți Care, pe munte, locuiesc; De-asemenea, se mai găsesc În acea țară Canaaniții Cari, împreună cu Hetiții, Sunt așezați pe lângă mare, Precum și pe câmpia care Se-ntinde-n lungul râului Cari este al Iordanului.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

29 Amalekiții locuiesc în regiunea Neghev, hitiții, iebusiții și amoriții locuiesc în munți, iar canaaniții locuiesc lângă mare și de-a lungul Iordanului“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 Amaleciții locuiesc în zona Neghev; hitiții, iebusiții și amoriții locuiesc în munți, iar canaaniții locuiesc lângă mare și pe defileul Iordanului.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 Amaléciții locuiesc ținutul de la sud; iebuséii și amoréii locuiesc la munte; canaaneénii și hetéii locuiesc lângă mare și de-a lungul Iordánului”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 Amaleciții locuiesc ținutul de la miazăzi; iebusiții și amoriții locuiesc muntele și canaaniții și hetiții locuiesc lângă mare și de-a lungul Iordanului.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

29 Amalec locuiește în țara de miazăzi și hetitul și iebusitul și amoritul locuiesc în ținutul muntos; și cananitul locuiește lângă mare și pe malul Iordanului.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 13:29
27 Mawu Ofanana  

El s-a întors și a venit La En-Mișpat și i-a zdrobit Pe-Amaleciți și Amoriți, Din Hațațon-Tamar ieșiți.


În a lui inimă-ai privit Și-n ea, Tu ai descoperit Credincioșie. Ai văzut Lucrul acesta și-ai făcut Un legământ cu el, de-ndată, Spunând că lui îi va fi dată – Și-asemenea urmașilor – Pământul Canaaniților, Al celor care sunt Hetiți Și Amoriți și Fereziți Și cel al Iebusiților, Precum și-al Ghirgasiților.


Ghebal s-a mai alăturat; Amon și Amelec urmară, Și Filisteni-au venit iară, Cu-ai Tirului locuitori. Lângă acești asupritori,


Am hotărât dar, a vă scoate Din suferința ce-o-ndurați Azi, în Egipt. Veți fi mutați În țara Canaaniților, Precum și a Hetiților; La Amoriți și Fereziți, Și la Heviți și Iebusiți. Miere și lapte curg, mereu, În țara ce-am să vi-o dau Eu.”


M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.


Atunci când Moise i-a trimis, Iscoadelor astfel le-a zis: „Spre miazăzi să vă-ndreptați Și-apoi, pe munte, să urcați.


Caleb, atunci, a potolit Poporul care a cârtit Contra lui Moise. El a spus: „Haideți acum, cu toții, sus! Să ne suim, să ocupăm Țara, căci o să câștigăm! Să mergem dar, încrezători, Căci noi vom fi biruitori!”


Aicea stau Amaleciții Și-asemenea și Canaaniții – Ei locuiesc în astă vale. De-aceea, am găsit cu cale, Ca mâine dimineață-apoi, Să vă întoarceți înapoi, Către pustiu, pe drumul care – Așa cum știți – iese la mare, Cari Roșie este chemată.”


În fața voastră-s Canaaniții – Și-asemeni și Amaleciții – Și va pieri acest popor, Tăiat de săbiile lor. Prin tot ceea ce ați făcut, Să știți că doar v-ați abătut Voi, de la Domnul și, firește, Acuma, El nu vă-nsoțește.”


Atunci, din munte, Canaaniții Au coborât cu-Amaleciții: Cu săbiile, i-au lovit Și pân’ la Horma, i-au gonit.


Balaam, în juru-i, s-a uitat. Pe-Abimelec, el l-a zărit Și iată ce i-a prorocit: „Abimelec este cel care E – dintre neamuri – cel mai mare. El este-ntâiul, negreșit; Dar într-o zi, e nimicit.”


Deci fără vreo deosebire, Zdrobește, cu desăvârșire, Popoarele care azi sânt Aflate pe al tău pământ. Să-i nimicești dar, pe Hetiți, Pe Amoriți și Canaaniți. Zdrobiți vor fi și Fereziții, Hetiții și-apoi Iebusiții – Așa precum ți-a poruncit Domnul, mereu, când ți-a vorbit –


„Atuncea când Dumnezeu are Să te aducă-n țara care O să ți-o dea în stăpânire Și-o vei avea de moștenire, Va izgoni, din fața ta, Neamuri care, în ea, vor sta: O să-i gonească pe Hetiți, Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți; Apoi, tot neamul Canaanit, Urmat de neamul Ferezit, De al Heviților popor Și de al Iebusiților. Aceste șapte neamuri mari – Puternice și mult mai tari Decât ești tu – vor fi gonite, Din fața ta și nimicite.


Peste-Amoriți, înscăunați, Erau – atunci – cinci împărați: Ierusalimul unu-avea, Iar la Iarmut altul ședea; Era un altul la Hebron, Mai era unul la Eglon, Iar cel din urmă împărat Era-n Lachis înscăunat. Toți împărații s-au unit Și un război, ei au pornit, Cu Gabaonul. Imediat


Cei ce-n cetate s-au aflat, La Iosua, soli, au trimis – Lângă Ghilgal – și-astfel i-au zis: „Dă-ne, degrabă, ajutor, Căci capii Amoriților, Cari sus la munte locuiesc, Ne-atacă și ne nimicesc!”


O să cunoașteți că, mereu, Domnul Cel Viu este cu noi Și că va izgoni apoi, Din fața voastră, pe Hetiți, Pe Canaaniți și pe Heviți, Tot neamul Fereziților, Precum și-al Ghirgasiților, Întreg poporul Amorit Și întreg neamul Iebusit.


Când cei care împărățeau Peste-Amoriții, cari se-aflau Peste Iordan, spre asfințit – Și tot poporul Canaanit De lângă mare – au aflat Precum că Domnul a secat Atunci, apa Iordanului Pentru ca tot poporul Lui, Să poată trece liniștit, Tăiați, în inimi, s-au simțit Și îngroziți au fost astfel, De oamenii lui Israel.


Când cei care-au împărățit, Peste Iordan, au auzit De tot ceea ce s-a-ntâmplat, O hotărâre au luat: Pe cei ce stau peste Iordan, Pe coasta mări spre Liban, Pe coasta munților în vale – Pe toți deci – au găsit cu cale, În grabă, ca să îi unească, Să poată să se-mpotrivească Feciorilor lui Israel Și să le țină piept. Astfel, Hetiții și cu Amoriții, Heviții și cu Iebusiții, Poporul Canaaniților Și neamul Fereziților,


De-atunci, fiii lui Israel Au locuit, în acest fel, În mijlocul Hetiților, Precum și-al Canaaniților, Al neamurilor de Heviți, De Amoriți și Fereziți, Și printre oamenii pe care Neamul de Iebusiți îi are.


După ce Israel sfârșea De semănat, se repezea Tot Madianul – însoțit De fiii de la Răsărit Și de-Amelec – în câmpul lui.


Saul, viteaz, s-a dovedit Și pe-Amalec l-a biruit, Scăpându-l pe al său popor, De crudul lui jefuitor.


În tot acest timp, el mergea Cu oastea lui și năvălea Asupra Gheșuriților, Precum și a Ghirziților. De-asemeni, au mai fost loviți Și neamuri de Amaleciți. Acele neamuri vechi erau, În țară. Ele locuiau Niște ținuturi mari, întinse, Care-ntre Șur erau cuprinse Și-ntre Egipt. David mergea,


David și cei ce-l însoțeau, Înspre Țiclag se îndreptau. Pe drum, trei zile au făcut; Când au ajuns, ei au văzut Că-n miazăzi au năvălit Amaleciții și-au lovit Țiclagu-n cale, pustiind Tot ce-ntâlneau și nimicind. Țiclagului, ei, foc, i-au dat


Cetățile ce le-au luat Din Israel, ‘napoi le-au dat, De la Ecron dar începând, La Gat, în urmă, ajungând. Ele, cu tot ținutul lor, Smulse-au fost Filistenilor. Pacea se-ntinse-n acest fel, Între-Amoriți și Israel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa