Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 13:22 - Biblia în versuri 2014

22 Prin miazăzi, ei s-au suit, Iar în Hebron, când au sosit, Pe Ahiman și pe Șeșai Și-asemenea și pa Talmai – Cari toți fii, lui Anc, îi sânt – Ei i-au zărit, pe-acel pământ. De șapte ani era zidit Hebronul, când s-a construit Cetatea care se numea Țoan și care se găsea În al Egiptului ținut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 S-au dus spre Neghev și au ajuns la Hebron; acolo erau anachiții Ahiman, Șeșai și Talmai. (Hebronul a fost construit cu șapte ani înaintea cetății Țoan din Egipt).

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Au mers spre Neghev și au ajuns la Hebron. Acolo erau anachiții Ahiman, Șeșai și Talmai. Hebronul fusese construit cu șapte ani înaintea orașului Țoan din Egipt.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Au urcat prin Négheb și au ajuns până la Hebrón; acolo erau Ahimán, Șeșái și Talmái, fiii lui Anác. Hebrón fusese zidit cu șapte ani înainte de Țoán din Egipt.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 S-au suit pe la miazăzi și au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman, Șeșai și Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu șapte ani înainte de cetatea Țoan din Egipt.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Și s‐au suit spre miazăzi și au venit până la Hebron. Și acolo erau Ahiman, Șeșai și Talmai, copiii lui Anac. Și Hebronul fusese zidit cu șapte ani înainte de Țoan din Egipt.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 13:22
21 Mawu Ofanana  

Avram, cortul, și-a ridicat, S-a dus dar, și s-a așezat La stejarii lui Mamre, care, Lângă Hebron erau, se pare. Acolo, el a zidit iar, Numelui Domnului, altar.


Când o chemă la El, Cel Sfânt, La Chiriat-Arba ședea – Cari și Hebron se mai numea – În țara Canaanului. La căpătâiul soaței lui, Veni Avram să se jelească, Să plângă, să se necăjească.


David, în fața Domnului, S-a dus, să ceară sfatul Lui: „Spre Iuda, oare, să apuc, Și-n vreo cetate, să mă duc?” „Du-te” – răspunse Dumnezeu. „Unde anume, să merg eu?” – David, în urmă, a-ntrebat, Iar Domnul i-a răspuns, de-ndat’: „Du-te-n Hebron”. David s-a dus


Și șapte ani și jumătate – În a Hebronului cetate – David, în Iuda, s-a aflat Și a domnit, ca împărat.


Ișbi-Benob, când l-a zărit, În grabă s-a apropiat Și să-l ucidă a-ncercat. De neam, fusese Filistean Și se vădea viteaz oștean. Ișbi-Benob e-acela care, Pe Rafa, drept părinte-l are. O suliță, el mânuia. Trei sute sicli cântărea, Fiind făcută din aramă. O sabie – de bună seamă – La cingătoare, mai avea Cari a fi nouă se vădea.


Domnul – minuni – a săvârșit, Ai lor părinți când au trăit, Când în Egipt ei se găseau Și-n câmpul lui Țoan ședeau.


Nici de minunile văzute Cari în Egipt au fost făcute Și nici de semne minunate Care fuseseră-arătate În a Țoanului câmpie.


Cei ce-n Țoan vor stăpâni, Atuncea vor înebuni, Iar sfetnicii cei înțelepți – Cari se vădeau cei mai deștepți, Din slujba Faraonului – Au să își piardă-n fața lui Înțelepciunea arătată Și proști vor fi ei, dintr-odată. „Dar oare, cum de îndrăzniți, Lui Faraon să îi vorbiți Și să îi spuneți mai apoi: „Fii de-nțelepți doar, suntem noi, Venind din vechii împărați Ce-au fost aici încoronați!”?”


Cei ce-n Țoan au stăpânit, Cu toții au înnebunit, Iar cei din Nof – fără-ndoială – În tot ceea ce spun, se-nșală. De-asemenea, aceia cari Sunt peste seminții mai mari – Condușii fiind de a lor fire – Duc tot Egiptu-n rătăcire.


Căci voievozii au ajuns Pân’ la Țoan și au pătruns În Hanes cei ce se vădeau Cum că ai lui trimiși erau.


Atunci când Moise i-a trimis, Iscoadelor astfel le-a zis: „Spre miazăzi să vă-ndreptați Și-apoi, pe munte, să urcați.


Poporul care locuiește În țară, însă, se vădește A fi puternic. Toți sunt tari, Iar ale lor cetăți sunt mari Și-s întărite. Iată, noi, Pe-ai lui Anac feciori apoi, În acea țară i-am găsit.


Pe fiii lui Anac apoi, Acolo, i-am mai văzut noi. Din neamul uriașilor, Coboară seminția lor. Ca și lăcustele eram, În fața lor, când ne găseam.”


Acum, stăpân, tu ai să fii, Peste ai lui Anac copii. Ei sunt un neam deosebit, Foarte înalți, și-ai auzit Ce spune lumea despre ei: „Sunt foarte mari oameni-acei. Ei sunt ai lui Anac popor. Cine se-mpotrivește lor?!”


Israeliții, din Eglon, S-au îndreptat către Hebron, Să pună mâna pe cetate. Mari bătălii au fost purtate,


Iată cetatea dobândită De-ai lui Aron fii, socotită A fi drept adăpost în care, Află un ucigaș scăpare: Hebron, aceasta s-a chemat; Libna s-a mai adăugat. Pe lângă ele au fost date Și locurile-nvecinate.


Iuda, război, a mai purtat, Cu cei cari, la Hebron, au stat – Drept Chiriat-Arba știut, A fost Hebronul la-nceput. El îl bătuse pe Șeșai, Pe Ahiman și pe Talmai.


Cei din Hebron primiră-apoi, Parte, din prada de război. Pe orișiunde a trecut David cu-ai săi, parte-a făcut, La toți, din pradă – negreșit – Fiind astfel, de toți, iubit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa