Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 13:20 - Biblia în versuri 2014

20 Al ei pământ, voiesc apoi, Să-l cercetați, în urmă, voi: Să știți să-mi spuneți dacă-i gras, Sau de cumva sterp a rămas, Și dacă sunt copaci pe el. Luați, de pe pământu-acel, Și niște roade – ce găsiți. Plecați! Cu inimă să fiți!” Vremea în care ei plecau, Strugurii tocmai se coceau.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 dacă pământul este bogat sau sărac și dacă sunt copaci în țară sau nu. Fiți curajoși și aduceți câteva din roadele țării“. Era pe vremea când începeau să se coacă strugurii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Să mai observați dacă țara este bogată sau săracă și dacă există sau nu există copaci în ea. Fiți curajoși și aduceți câteva dintre fructele care cresc în acea zonă.” Atunci era timpul când începeau să se coacă strugurii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Aveți curaj și luați cu voi din roadele țării!”. Zilele acelea erau zilele culesului primilor struguri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiți cu inimă și luați cu voi roade din țară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 și cum este țara, dacă este grasă sau slabă, dacă sunt copaci în ea sau nu. Și fiți cu inimă și aduceți din roadele țării. Și zilele acelea erau zilele celor dintâi struguri.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 13:20
19 Mawu Ofanana  

De-acuma, fiule, mereu, Fie cu tine Dumnezeu, Ca-n toate tu să propășești Și-apoi o Casă să-I zidești, Așa precum El îți va spune.


Peste cetățile-ntărite, Peste ogoarele-nsorite, Sau peste case și cetăți Cari pline-au fost de bunătăți, Ori peste puțuri și măslini, Pomi roditori, vii sau smochini, Ei au ajuns să stăpânească, Prin bunătatea Ta cerească. Pe săturate au mâncat Și-n acest fel s-au îngrășat, Căci numai într-o desfătare Trăit-au ei, fără-ncetare.


Pe când erau stăpâni în țară, Când binefaceri căpătară Din partea Ta – căci Tu le-ai dat, Ogoarelor lor, rod bogat – Nu te-au slujit. S-au abătut Și lucruri rele au făcut.


Oile Mele se adună Să pască pe-o pășune bună, Iar stâna lor va fi la fel, Pe munți-nalți, din Israel. Acolo, vor avea odihnă Căci parte vor avea de tihnă În staulul cel nou făcut, Care se va vădi plăcut. Pășuni bogate-s lângă el, În marii munți, din Israel.


Apoi, o să se năpustească – Fulgerător, pe negândite – În locurile dovedite Mai roditoare, în ținut. Atuncea, el va fi făcut Ceea ce nu au săvârșit Părinții lui, când au trăit, Precum și nici acel pe care, Tată, al său părinte-l are. Va-mpărți prada jefuită Și bogăția dobândită; La multe o să se gândească Și planuri are să urzească În contra cetățuilor. Dar toate-acestea ține-vor Numai o vreme, iar apoi,


„Vai, mie! Parcă sunt aflat La strâns de poame și-adunat Bobițele strugurilor, După culesul viilor! Nici un chiorchine, via n-are! Nu-i o smochină, de mâncare, Așa precum sperasem eu, Cum ar fi vrut sufletul meu!


De-asemenea, să vă uitați Și-atent, țara, s-o cercetați, Dacă e bună sau e rea; Dacă cetățile din ea Deschise sunt, ori întărite, Și dacă bine sunt păzite.


Ei au plecat – cum ați cerut – Și peste munte au trecut. În vale, la Eșcol, s-au dus


Și-apoi, din țară, au adus Roade pe care le-ați văzut. Dare de seamă, au făcut, Asupra țării, și-au vorbit: „O țară bună, am primit, De la al nostru Dumnezeu.”


Domnul, apoi, iar a vorbit Și iată ce i-a poruncit, Lui Iosua, fiul lui Nun: „Ascultă bine ce-am să-ți spun: Te-mbărbătează, te-ntărește, Că tu ești cel ce trebuiește Ca să conducă ăst popor – Cum le-am jurat, părinților Acestui neam, demult, odată – În țara ce îi va fi dată. Să nu te temi! Tare, te ține! Eu Însumi am să fiu cu tine.”


Plini de încredere apoi, Putem să spunem, astfel, noi: „Domnul e ajutorul meu Și nu mă tem, căci El, mereu, Mă ocrotește și-mi dă pace. Ce va putea omul, a-mi face?”


Te-mbărbătează, te-ntărește, Căci tu ești cel cari trebuiește Ca să îi dea, ăstui popor, Țara pe cari, părinților, Eu le-am jurat, de mult, odată, Că are să le fie dată.


Oare nu Eu ți-am poruncit: „Tare să fii, necontenit, Și-mbărbătează-te mereu!”? Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu, Neîncetat, te însoțește Și-n tot ce faci, te sprijinește.”


Iosua – al lui Nun fecior – S-a dovedit prevăzător Căci din Sitim, el a trimis Două iscoade și le-a zis: „Duceți-vă și cercetați Țara, dar vreau să vă uitați, Atent – în mod deosebit – La Ierihon.” Ei au pornit, La drum, de-ndată. Au ajuns La Ierihon și au pătruns În casa unei curve, care Le-a pregătit loc de culcare. Rahav, femeia s-a numit Și-n casa ei, i-a găzduit.


Aflând de cele întâmplate, Stăpânitorul a trimis Slugi, la Rahav, care i-au zis: „Scoate-i pe-acei bărbați, afară, Căci au venit la noi în țară, Să iscodească-al nost’ ținut!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa