Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 12:13 - Biblia în versuri 2014

13 Moise, atuncea, a strigat La Dumnezeu și L-a rugat: „Vindecă Doamne, pe Maria! Vindecă-i, lui Aron, soția!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Moise a strigat către Domnul, zicând: ‒ O, Dumnezeule, Te rog, vindec-o!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Moise a strigat spre Iahve, zicând: „O, Dumnezeule, Te rog să o vindeci!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Moise a strigat către Domnul: „Dumnezeule, te rog, vindec-o!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Moise a strigat către Domnul, zicând: „Dumnezeule, Te rog, vindec-o!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și Moise a strigat către Domnul zicând: Dumnezeule, rogu‐te, vindecă‐o!

Onani mutuwo Koperani




Numeri 12:13
23 Mawu Ofanana  

Avram, la Domnul, s-a rugat, Și-Abimelec s-a vindecat, Cu soața și roabele lui –


Ieroboam, când a văzut Minunea ce s-a petrecut, Spre omul Domnului, de-ndat’ – Cuprins de spaimă – a strigat: „Roagă-te-acum lui Dumnezeu Să-nzdrăvenească brațul meu, Să-l facă sănătos și-apoi Să îl pot trage înapoi!” Omul acela s-a rugat, Iar brațul i s-a vindecat.


Când eu strigat-am către Tine, Iată că Tu m-ai ascultat Și vindecare-apoi mi-ai dat.


Eu strig mereu, Doamne, la Tine Zicându-Ți: „Milă ai, de mine! Față de Tine am greșit, Căci iată, am păcătuit! Acuma, sufletul mi-e greu, Dar vindecă-mi-l, Domnul meu!”


El a vorbit poporului: „De-asculți de glasul Domnului, Făcând numai ce este bine În fața Lui, dacă vei ține Poruncile ce ți le-a dat Și legile ce le-a lăsat, Atuncea nu vei fi lovit, Cu bolile ce au venit Pe Egipteni și-al lor pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt – Acela care, pe-a ta cale, Îți vindecă rănile tale.”


Îi spuse: „Bag-o înapoi.” Precum i-a zis, Moise-a făcut, Iar când și-a scos-o, a văzut Că mâna-i era vindecată La fel cum fost-a prima dată.


Lumina ce are s-o dea Luna – atunci – are să fie, Precum a soarelui, de vie. A soarelui lumină are, De șapte ori, a fi mai tare. (Lumina care o să vie, Cât șapte zile, o să fie.) Acestea fi-vor întâmplate În vremea când vor fi legate – De Domnul – rănile pe care Poporul Său – acum – le are, Căci toate rănile primite – Atunci – vor fi tămăduite.”


„Doamne mă vindecă, de-ndat’, Și-atuncea fi-voi vindecat! Mă mântuiește, negreșit, Și-atuncea fi-voi mântuit! Căci pentru mine, Domnul meu, Slavă, doar Tu îmi ești, mereu!


La Moise-atuncea, a strigat Poporul, iar el s-a rugat Lui Dumnezeu și-astfel, s-a stins Focul care fusese-aprins.


Să nu îmi lași așa soția, Căci nu voiesc a fi Maria Asemeni celui mort născut, Cari, jumătate, a avut Putredă carnea trupului, Din pântecele mamei lui.”


Apoi, la Moise, a venit – Și la Aron – și a cârtit În urmă, împotriva lor. Iată ce-a zis acel popor: „Oare de ce n-om fi pierit Când, în Egipt, am locuit? De ce să nu fi murit noi, Chiar în acest pustiu apoi?


După această întâmplare, Din nou, întreaga adunare, Contra lui Moise, a cârtit, Și-a lui Aron: „Voi ați lovit Poporul Domnului” – au zis, A doua zi – „voi i-ați ucis!”


„Nu știu ce fac, o Sfinte Tată” – Zicea Iisus – „Te rog, îi iartă!” Ale Lui haine-au împărțit, Așa cum sorți-au stabilit.


Să binecuvântați pe cine Vă blastămă. Să încercați, De-asemenea, să vă rugați Pentru acei care, cu voi, Se poartă rău. Doresc, apoi,


Apoi, el a îngenunchiat Și, cu glas tare, a strigat: „Te rog, îi iartă, Domnul meu! Iar de păcatu-acesta greu, Nu ține seamă!” A sfârșit Ruga și-apoi, a adormit.


Să nu fii biruit de rău – Nu te lăsa – ci minte ține: Să biruiești răul, prin bine.”


Căci rugăciunea cu credință, Îl va scăpa de suferință. Domnul, în felu-acesta, are Ca să îi deie vindecare, Iar dacă a făcut păcate, Acelea îi vor fi iertate.


O clipă nu mi-a dat prin gând, Să-mi fac păcate încetând Ca să mă rog lui Dumnezeu, Pentru popor. Astfel, mereu, Am să v-arăt calea cea bună – Calea cea dreaptă – și-mpreună Să o urmăm cu toți apoi.


„Îmi pare rău că, împărat, Pe Saul, Eu l-am așezat, Pentru că iată – văd prea bine – Că se abate de la Mine Și nu ține cuvântul Meu, Să-l împlinească, tot mereu.” Când Samuel a auzit Aceste vorbe, s-a mâhnit Tare, în suflet, și-a strigat Întreaga noapte – ne-ncetat – La Domnul Dumnezeul său, Căci el se necăjise rău.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa