Numeri 10:33 - Biblia în versuri 2014

³³ Când de la munte au plecat, Trei zile-apoi, ei au umblat. Chivotul legământului Cu mărturia Domnului, Mergea – mereu – ‘naintea lor Și-a căutat, pentru popor, Trei zile-n șir, un loc de tihnă, Unde să poată-avea odihnă.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³³ Și, astfel, ei au pornit de la muntele Domnului și au mers cale de trei zile. Chivotul legământului Domnului a mers înaintea lor cale de trei zile ca să le caute un loc de odihnă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³³ Astfel, ei au plecat de la muntele lui Iahve și au mers trei zile. Cufărul Legământului (care avea evidența prezenței) lui Iahve a mers înaintea lor trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³³ Au mers de la muntele Domnului cale de trei zile, iar arca alianței Domnului mergea înaintea lor cale de trei zile ca să caute pentru ei loc de odihnă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³³ Ei au plecat de la muntele Domnului și au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor și a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³³ Și au plecat din muntele Domnului cale de trei zile. Și chivotul legământului Domnului a mers înaintea lor cale de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.

Numeri 10:33 Mawu Ofanana

Psalmi 95:11

De-aceea, în a Mea mânie, Eu am jurat că, „Nimenea Nu va intra-n odihna Mea!”

Exodul 19:3

Moise, pe munte, s-a suit, La Domnul, care i-a vorbit: „Să-i spui, casei lui Israel, Să-i spui poporului acel:

Exodul 3:1

Moise era, în acel an, La preotul din Madian – La Ietro, deci la socrul lui. El păștea turma socrului, Iar într-o zi, când a trecut, Cu ea, pustia, a văzut În față-i, muntele cel mare, Chemat Horeb, muntele care E al lui Dumnezeu. De-ndat’,

Isaia 11:10

La împlinirea timpului, Vlăstarul – care o să vie De la Isai – are să fie Ca și un steag, pentru popoare, Iar neamurile, de sub soare, Se vor întoarce și-au să vie, Grabnic, la El, cu bucurie, Căci slava fi-va locu-n care, Vlăstarul locuință-și are.

Isaia 28:12

El îi zicea: „Iată dar, tihnă. Dați osteniților odihnă, Căci uite locul potrivit, Pentru odihnă rânduit!” Ei, însă, nu au ascultat

Isaia 66:1

„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?

Ieremia 3:16

Când vă veți înmulți, în țară, Și când veți crește-n număr iară, Nu se va spune un cuvânt Despre chivot, de legământ, Căci nimeni n-o să se gândească La el, ca să îl pomenească. N-o să se simtă lipsa lui, Iar alt chivot al Domnului Nu va mai fi făcut vreodată.

Ieremia 31:2

Domnul – apoi – a cuvântat: „Poporul care a scăpat De sabie, acum, se știe Că are trecere-n pustie: Spre locul de odihnă-astfel, Merge poporul Israel.”

Ieremia 6:16

„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”

Езекиел 20:6

Eu, din Egipt, i-am scos afară, Atunci, ca să le dau o țară, Cum altele nici nu mai sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci în acel loc s-au aflat Lapte și miere, ne-ncetat.

Numeri 10:12

Atunci, poporul a pornit La drum și-astfel, a părăsit Sinaiul și pustia lui. După porunca Domnului, Mergeau cu toți și nimenea, Din tabăra lui, nu ieșea. Având, mereu, în față, norul, Până-n Paran, a mers poporul. Acolo, norul s-a oprit Și în pustie-au poposit.

Deuteronom 1:33

Chiar dacă bine L-ați văzut, În fruntea voastră doar, umblând Și loc, pentru popas, cătând. Noaptea-ntr-un foc vă însoțea, Ca drumul să-l puteți vedea, Iar ziua, era ca un nor, Mergând în fața tuturor.

Deuteronom 31:26

„Luați acum, a legii carte Și așezați-o într-o parte, Lângă chivotul Domnului, Cari este-al legământului. Mereu, acolo, ea va sta, Ca martoră-mpotriva ta.

Deuteronom 9:9

Pe munte-apoi, eu am urcat Și-acolo, Dumnezeu mi-a dat Acele două table mari, Din piatră – tablele pe cari, Așa după cum a promis, El, legământul, Și l-a scris – Pe care l-a-ncheiat cu voi – Iar eu vi l-am adus apoi. Eu, patruzeci de zile-am stat, Pe munte, sus. Nu am mâncat Nimic, în timpul petrecut Acolo, și nici n-am băut.

Evrei 13:20

Iată dar, care-i gândul meu: Vreau ca al păcii Dumnezeu, Care, prin sângele vărsat Atuncea când a încheiat, Cu noi, un veșnic legământ, L-a scos afară din mormânt Pe Domnul nost’, Hristos Iisus – Acela care a fost pus Să fie marele Păstor Al turmei și al oilor –

Iosua 4:7

Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat Că apele s-au despicat, Pe când chivotul Domnului Intra-n valea Iordanului. Aceste pietre au menire, De a sluji drept amintire, Copiilor lui Israel.”

Judecători 20:27

Chivotul legământului, În locu-acela, se găsea. În fața Domnului ședea

1 Samuel 4:3

Poporul s-a înapoiat În tabără, de la război, Iar cei bătrâni au zis apoi: „Dar pentru ce ne-a părăsit Domnul și azi a-ngăduit Să fim bătuți de-acest popor – De cel al Filistenilor? Haidem, la Silo să plecăm Și de acolo să luăm Chivotul legământului. În mijlocul poporului, Să-l punem, căci în acest fel, Scăpați vom fi – de către el – Din mâinile vrăjmașilor.”