Numeri 10:29 - Biblia în versuri 2014

²⁹ Moise-a vorbit, în acest fel, Feciorului lui Reuel Care, Hobab, este numit Și e, din Madian, venit: „Iată că noi suntem, acum, Gata de a porni la drum, Spre locul ce ne-a fost promis, De către Domnul, când a zis: „Vouă am să vi-l dau”. Apoi – Dacă dorești – vino cu noi, Să mergi alăturea de mine Ca astfel să îți meargă bine; Căci Domnul a făgăduit, Să facă bine, negreșit, Copiilor lui Israel.” Moise-a vorbit, în acest fel, Cu acel om, căci e știut Cum că, de socru, l-a avut.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁹ Moise i-a zis lui Hobab, fiul midianitului Reuel, socrul lui Moise: ‒ Pornim către locul despre care Domnul a zis: „Vi-l voi da vouă!“. Vino cu noi și-ți vom face bine, căci Domnul i-a promis binele lui Israel.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁹ Moise i-a zis socrului lui numit Hobab – fiul midianitului Reuel –: „Plecăm spre locul despre care Iahve a zis: «Vi-l voi da vouă!». Vino cu noi; și ne vom comporta (cu tine) astfel încât să îți fie bine; pentru că Iahve i-a promis numai lucruri bune lui Israel.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁹ Moise i-a zis lui Hobáb, fiul lui Reuél, din Madián, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: «Eu vi-l voi da vouă». Vino cu noi și îți vom face bine, căci Domnul a spus lucruri bune cu privire la Israél!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁹ Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ‘Eu vi-l voi da.’ Vino cu noi, și îți vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁹ Și Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel Madianitul, socrul lui Moise: Noi plecăm la locul despre care Domnul a zis: Îl voi da vouă! Vino cu noi și‐ți vom face bine, căci Domnul a vorbit bine despre Israel.

Numeri 10:29 Mawu Ofanana

Geneza 12:7

Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.

Geneza 13:15

Tot ce zărești în fața ta, E țara ce-o vei căpăta În stăpânire, pe vecie, Tu, cu întreaga-ți seminție.

Geneza 15:18

Un legământ a încheiat Domnul, cu-Avram, și-a cuvântat: „Dau țara, seminției tale. Ea se întinde de din vale De Nilul Egiptenilor, Și-atinge unda apelor Marelui fluviu Eufrat. Pământu-acesta minunat, Îl dau pentru al tău popor.

Geneza 17:8

Străin, în țară, ești. Eu deci, Îți dau, tot Canaanul, ție – Sămânței tale – pe vecie! Țara va fi a lor, mereu, Și fi-voi al lor Dumnezeu!”

Geneza 32:12

Căci Tu ai zis: „Mă îngrijesc Să-ți meargă bine. Te sporesc, Iar cei ce vin pe urma ta, Ca pulberea îi voi sălta.”

Psalmi 100:1

Voi cei cari pe pământ v-aflați, Cu bucurie să strigați, Mereu, în fața Domnului!

Psalmi 34:8

Veniți, gustați toți cei ce vreți, Ce bun e Domnul, să vedeți! Ferice e de omul care, În El, încrederea își are!

Psalmi 95:1

Veseli, veniți să Îi cântăm Lui Dumnezeu și să strigăm De bucurie-n a Lui față, Pentru că El ne ține-n viață, Iar peste-ntreg cuprinsul firii, El ne e Stânca mântuirii.

Exodul 18:1

Socrul lui Moise a aflat Tot ceea ce s-a întâmplat – Ietro, în Madian, ședea, Unde ca preot el slujea. Deci, despre toate-a aflat el: Știa cum că, pe Israel – Cu Moise-n frunte – l-a luat Domnul și l-a eliberat, Din țara Egiptenilor, Scoțându-l din robia lor.

Exodul 18:12

El, pentru Domnul, a adus O ardere de tot, pe care Și cu o jertfă de mâncare A însoțit-o. Negreșit, Apoi, la jertfe, i-a poftit Pe-Aron și-alăturea de el, Pe cei bătrâni, din Israel. La masa, ei s-au așezat Și-n fața Domnului au stat.

Exodul 18:27

Moise, pe Ietro, înapoi, Acasă, îl trimise-apoi.

Exodul 2:18

Când fetele au revenit La tatăl lor, cari s-a numit Reuel, acesta le-a-ntrebat: „Așa curând v-ați înturnat?”

Exodul 2:21

Atuncea, Moise a venit La acel om de-a locuit, Iar el i-a dăruit, să-i fie, O fiică de a lui, soție. Fata, Sefora s-a numit;

Exodul 3:1

Moise era, în acel an, La preotul din Madian – La Ietro, deci la socrul lui. El păștea turma socrului, Iar într-o zi, când a trecut, Cu ea, pustia, a văzut În față-i, muntele cel mare, Chemat Horeb, muntele care E al lui Dumnezeu. De-ndat’,

Exodul 3:8

M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.

Exodul 6:4

Un legământ am încheiat, Cu ei, urmând a le fi dat Țara Canaan, în mâna lor – Țara călătoriilor Lor sfinte, pe cari le făceau, Țara în cari străini erau Și ca străini au locuit.

Isaia 2:3

Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.

Ieremia 50:5

Vor întreba de drumul care Duce-n Sion și fiecare, Spre el, apoi, o să privească Și-n acest fel au să vorbească: „Veniți, ca să ne alipim De Domnul și ai Lui să fim! Un legământ să facem noi, Ce va fi veșnic, mai apoi, Și-n felu-acesta, niciodat’, El nu mai poate-a fi uitat!”

Numeri 10:28

Acesta e șirul în care, A lui Israel adunare Pornea la drum, cu steagul lor, În rândul semințiilor.

Numeri 23:19

Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?

Fapte 7:5

Dar nici un loc n-a stăpânit, Ci doar, i s-a făgăduit Că el, stăpân, are să fie, Pe ea, cu-ntreaga-i seminție, Deși copii, nu a avut, Atuncea când i s-a făcut

Deuteronom 30:5

Domnul, apoi – pe fiecare – Vă va aduce-n țara care Părinții voștri locuiau Și-n stăpânire o aveau. Acolo, bine vă va face Și înmulțiți veți fi, în pace, Încât pe-ai voști’ părinți apoi, Aveți să îi întreceți voi.

Deuteronom 4:40

Păzește legea Domnului, Poruncile din partea Lui – Pe care vi le-am dăruit – Să poți ajunge fericit Tu și ai tăi fii după tine, Ca totul să îți meargă bine Și zile multe să trăiești În țara pe care-o primești Azi, de la Domnul, ca să-ți fie, În stăpânire, pe vecie.”

Titus 1:2

Pentru nădejdea vieții care Se-arată-a fi nepieritoare – Făgăduită ca să vie Mai înainte de vecie – Și nouă să ne fie dată, De Dumnezeu, cari, niciodată Nu va putea ca să mințească, Ci adevăr doar, să rostească,

Evrei 6:18

Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,

Revelația 22:17

Și Duhul și Mireasa-apoi, Îmi spun: „Doamne, vino la noi!” Cei ce aud, apoi și ei Să spună „Vino!”. Toți acei Care, pe drum, au însetat, La Mine pot să vină-ndat’. Cel care, apa vieți-o vrea, Să vină-acuma, ca să bea, Pentru că are a-i fi dată, Fără să i se ceară plată!

Judecători 1:16

Socrul pe care îl avea Moise, Chenit se dovedea. Fiii acestuia veniră Și cu-ai lui Iuda se suiră Din a Finicilor cetate, Și-au mers înspre-o pustietate, La miazăzi de-Arad aflată, Pustie ce fusese dată, Lui Iuda. Ei au poposit Acolo, și au locuit În mijlocul poporului.

Judecători 4:11

Heber – cel ce era Chenit – S-a despărțit de neamul care, Drept tată, pe Hobab, îl are Și cari fusese tot Chenit; De-asemenea, s-a despărțit De cel pe care îl avea Moise, drept socru, și ședea Singur acum, iar cortul lui. Chiar la al Țanaimului Stejar, fusese așezat, Căci lângă Chedeș, s-a aflat.

1 Samuel 15:6

Și-apoi Cheniților le-a spus: „Grăbiți-vă ca să ieșiți Din neamul de Amaleciți, Căci nu vreau să vă nimicesc, Atunci când am să-i pedepsesc. Iată, eu știu bine că voi Ați arătat, față de noi, Bunăvoință – negreșit – Când din Egipt noi am ieșit.” Cheniții toți l-au ascultat Și-n mare grabă au plecat Din mijlocul lui Amalec.