Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 9:5 - Biblia în versuri 2014

5 Iosua, Bani, Cadmiel, Cu Hașabania la fel, Cu Hodia, Șebania Precum și cu Petahia Și Șerebia au ieșit În față și-astfel au vorbit: „Degrabă, toți să vă sculați! Pe Domnu-L binecuvântați, Din veșnicie-n veșnicie! Și binecuvântat să fie Numele Tău sfânt și slăvit, Căci mai presus S-a dovedit, De orice binecuvântare Sau laudă! Domnu-i Cel care

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Leviții Iosua, Kadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, Care este din veșnicie în veșnicie! Binecuvântat să-Ți fie Numele cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Leviții, Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-L pe Dumnezeul vostru numit Iahve – Cel care este din eternitate în eternitate! Să Îți fie binecuvântat numele Tău glorificat care este deasupra oricărei binecuvântări și deasupra oricărei laude!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Leviții Iósue, Cadmiél, Baní, Hașabnía, Șerebía, Hodía, Șebanía și Petahía au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-l pe Domnul Dumnezeul vostru din veci și până-n veci!”. Și au binecuvântat numele său cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare și laudă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Și leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Sculați-vă și binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie! Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și leviții: Iosua și Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia an zis: Sculați‐vă, binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru din veac în veac: și binecuvântat să fie numele slavei tale care este înălțat peste orice binecuvântare și lauda.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 9:5
36 Mawu Ofanana  

Apoi, a binecuvântat Întreg poporul adunat În fața lui, stând în picioare Într-o smerită adunare.


Solomon zise: „Ne-ncetat, Să fie binecuvântat Domnul și Dumnezeul care Poporul Israel Îl are, Acela ce-a vorbit, mereu, Cu cel cari fost-a tatăl meu, Cel care, azi, a împlinit Cuvintele ce le-a rostit Când, în ăst fel, a cuvântat:


Când Solomon și-a încheiat Vorbirea, el s-a îndreptat Către altarul Domnului, Urmat de tot poporul lui, Și-a ridicat mâinile-n sus –


Dar ce! Va locui vreodată – Cu-adevărat – Domnul Cel Sfânt, Aici, jos, pe acest pământ? Iată că măreția Lui Nu-ncape-n cerul cerului! Atunci, ce-aș mai putea să zic De-această casă, eu? Nimic.


Și binecuvântat să fie, Din veșnicie-n veșnicie, Marele Dumnezeu, pe care Neamul lui Israel Îl are!” Întreg poporul adunat, „Amin!”, atuncea, a strigat Și laude, necontenit, Lui Dumnezeu, I-a dăruit.


Doamne, a Ta e măreția, Slava, puterea, veșnicia Și cu mărirea. Câte sânt În ceruri, sus, sau pe pământ, Doar ale Tale se vădesc. Pe Tine, Doamne, Te găsesc Drept un stăpân ce S-a-nălțat. O, Doamne, Tu Te-ai arătat Mai mare, decât orișicine. Domnia e, mereu, cu Tine!


În fața Ta, noi ne aflăm Azi, Doamne, și Te lăudăm, Iar Numele-Ți slăvit, dorim – Neîncetat – să Îl slăvim.


Către întreaga adunare, David a zis: „Vreau, fiecare Din voi, să-L binecuvântați Pe Domnul și să-L lăudați.” Întreg poporul a făcut Așa precum i s-a cerut: Pe Domnu-a binecuvântat Și-apoi, cu toți s-au închinat, Atât în fața Domnului, Cât și a împăratului.


Toată-a lui Iuda adunare Era aflată în picioare, În fața Domnului. Erau Bărbați, pe care-i însoțeau – La Casa Domnului – atunci Nevestele, cu ai lor prunci, Cu fetele și fii lor.


Leviții care se vădeau Că fii de Chehatiți erau, Precum și cu aceia care Din Coreiți sunt, din născare, Îndată glasu-au ridicat, Pe Domnul, de L-au lăudat.


Cântau și-L preamăreau mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu, Zicând astfel: „Domnul e mare, E bun și plin de îndurare, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Întreg poporul adunat, Pe Dumnezeu, L-a lăudat Și era plin de bucurie, Că se pusese temelie, Din nou, la Casa cea pe care, Domnu-n Ierusalim o are.


Bani, cu Buni după el, Cu Iosua, cu Cadmiel, Chenani și Șebania, Cu Șerebia-asemenea, Și celălalt Bani veniră Grabnic atunci și se suiră Pe scaunul Leviților, Să strige către Domnul lor.


E făcătorul cerului Precum și a oștirii lui. Domnu-a făcut acest pământ Și toate câte, pe el, sânt. La toate, viață, El le-a dat, Iar cerul I s-a închinat.


„Din pântece, gol, am ieșit Când m-am născut, și e vădit Că-n inima pământului, Gol merg, prin voia Domnului! Domnul mi-a dat, El mi-a luat: Să fie binecuvântat, În veci, Numele Domnului!”


Dar cine poate spune, oare, Mărețele isprăvi pe care Le-a făcut Domnul? Cine poate A-I vesti laudele toate?


Iată, să-L binecuvântați Pe Domnul, voi, robi care stați Noaptea, mereu, în Casa Lui!


La al Tău Nume-am să veghez, Zilnic, să-L binecuvântez.


Voi povesti, pe a mea cale, De slava măreției Tale Și ne-ncetat cânta-voi eu, Minunile lui Dumnezeu.


Laude – Domnului – să-I dau, Cât voi trăi. Nu căutați,


Eu îi zic Domnului: „Tu ești Acela ce mă fericești!”


Pentru-al Său Nume, pe vecie, Imnuri de slavă să cântați Și laude mereu să-I dați!


Să laude, neîncetat, Toți oamenii de pe pământ, Numele Tău, căci este sfânt, E mare și înfricoșat!


Cine e – între dumnezei – Asemeni Ție, Doamne? Cine E minunat – la fel ca Tine – Precum ești Tu-n sfințenia Ta? Și cine se va arăta Ca Tine-n fapte, de bogat, Cari demne sunt de lăudat? Ca Tine, cine e, în stare, Minuni, ca să mai facă, oare?


Iar dreapta Ta și-a arătat, Doamne, tăria. I-a zdrobit Pe toți vrăjmașii, negreșit.


Tocmai de-aceea, Daniel A glăsuit în acest fel: „Vreau, binecuvântat, mereu, Să fie al lui Dumnezeu Sfânt Nume! Vreau, pe veșnicie, El binecuvântat să fie! A Lui este puterea toată Și-nțelepciunea, totodată.


Apoi, El a continuat: „Tată, în veci, fii lăudat, Că aste lucruri, le-ai ascuns De înțelepți; de nepătruns Sunt pentru cel ce-i iscusit. Tu, însă, le-ai descoperit


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Dacă cumva, n-ai să păzești Și dacă n-ai să împlinești Cuvintele scrise în carte – Cari fac, din astă lege, parte – Dacă apoi, de bună seamă, În urmă, nu vei avea teamă Față de-acest Nume slăvit Și-nfricoșat, întipărit În al tău Domn și Dumnezeu,


Să fie binecuvântat Dar, Dumnezeu, neîncetat – El, Tatăl Domnului Iisus – Cel care, nouă, ne-a adus, Acuma, o nădejde vie, Prin marea Sa mărinimie – Față de noi – căci ne-a născut Din nou, prin ceea ce-a făcut, Când, pe Hristos, L-a înviat Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,


Îngerul a răspuns, îndată: „De ce Îmi ceri Numele? Iată, El este-un Nume minunat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa