Neemia 9:37 - Biblia în versuri 2014

³⁷ Pământul nostru, mai apoi, Nu mai rodește pentru noi, Ci pentru alții, care sânt Străini față de-acest pământ, La care noi am fost aduși, În starea de a fi supuși, Din pricina păcatelor, Făcute de al nost’ popor. Alți împărați ne stăpânesc Și fac așa precum poftesc Cu vitele ce le avem Și-apoi cu noi, care suntem Aduși, azi, într-o strâmtorare Ce se vădește foarte mare!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁷ Rodul ei îi îmbogățește pe împărații pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre, iar noi ne aflăm într-un mare necaz“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁷ Producția ei îi îmbogățește pe acei regi pe care Tu i-ai desemnat să fie stăpânii noștri – din cauza păcatelor noastre. Ei sunt stăpâni aici și acționează așa cum doresc împotriva corpurilor noastre și împotriva vitelor noastre; iar noi suntem într-un mare necaz!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁷ Ea dă roadele ei multe regilor pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre; ei stăpânesc după voința lor asupra trupurilor noastre și asupra animalelor noastre, iar noi suntem în mare strâmtorare”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁷ El își înmulțește roadele pentru împărații cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc după plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre și suntem într-o mare strâmtorare!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁷ Și ea dă venit mare împăraților pe care i‐ai pus asupra noastră pentru păcatele noastre: și ei domnesc peste trupurile noastre și peste vitele noastre după placul lor și noi suntem în strâmtorare mare.

Neemia 9:37 Mawu Ofanana

Esdra 4:13

Cetatea, au s-o isprăvească Și-atuncea n-au să mai plătească Nici bir, nici dare. Nimenea, În urmă, nu va mai avea Dreptul de trecere. Să știi Că ale tale visterii, În ăst fel, au să suferească, Pentru că au să sărăcească.

Esdra 6:8

Iată porunca dată vouă, Pentru această Casă nouă, Căci vreau să știți, de la-nceput, Ce veți avea voi, de făcut, Față de vârstnicii pe care Neamul lui Israel îi are, Ca sprijin să primească-apoi, La lucrul Casei, de la voi: Ceea ce fi-va cheltuit, Va trebui a fi plătit Din birurile adunate De la ținuturile-aflate Chiar lângă matca Râului, De partea cealaltă a lui. Din avuția-mpărătească, Va trebui să se plătească Tot ce s-a cheltuit. Luați, Birul acela și îl dați La meșteri, ca să se lucreze, Iar lucrul să nu înceteze.

Esdra 7:24

Vă facem cunoscut, să știți Că peste preoți și Leviți Sau ușieri și cântăreți, Să puneți biruri, nu puteți. Nici dări, nici vamă – negreșit – Să puneți nu e-ngăduit, Pe slujitorii Templului, Aflați în slujba Domnului.

Neemia 5:8

Și am vorbit astfel, apoi: „Iată, pe frații voștri, noi – Știți bine – i-am răscumpărat, Căci pe la neamuri s-au aflat A fi vânduți. Deci fiecare, După puterea ce o are, Răscumpărat-a pe acei Care se dovedeau Iudei. Acum, voi iarăși încercați Să-i vindeți pe ai voștri frați? Și cui să-i vindeți, mai apoi, Căci vreți să-i cumpărați chiar voi?” Ei n-au putut ca să-mi răspundă, Vrând – de rușine – să se-ascundă Din față-mi. Eu le-am zis apoi:

Plângerile 5:5

Dușmanii noști’ ne urmăresc Și îndârjiți ne prigonesc. Când obosim, nu ne dau tihnă Și n-avem loc pentru odihnă.

Levitic 26:17

Îmi voi întoarce Fața Mea, În contra voastră – veți vedea – Și-atunci, bătuți, aveți să fiți De-ai voști’ vrăjmași și fugăriți. Cei care vă urăsc apoi, Jug greu, vor așeza pe voi Și tot mereu, o să fugiți, Chiar dacă n-ați fost urmăriți.

Ioan 8:33

Ei I-au răspuns, plini de uimire: „Dar noi suntem sămânța lui Avram și, robii nimănui, N-am fost, nicicând. De ce vorbești, Că „veți fi slobozi”? Tu greșești!”

Deuteronom 28:33

Din rodul dat de-al tău ogor, O să mănânce alt popor, Pe care nu l-ai cunoscut; Apoi întregul tău avut, De către el, va fi luat. Vei fi zdrobit și apăsat.

Deuteronom 28:39

Apoi din via ce-o sădești – În care tu ai să muncești – Nu vei ajunge a avea, Un strop de vin, măcar, din ea. N-ai să culegi nici rodul ei, Căci viermii doar, vor fi acei Cari vor putea a se-nfrupta, Din strugurii, din via ta.

Deuteronom 28:48

Acuma ai să Îi slujești Din locu-n care te găsești: De foamete înconjurat, De mare secetă uscat, Gol și de lipsuri chinuit, Și de vrăjmași încercuit – Pe care Domnul i-a trimis În contra ta, cum a promis. Un jug de fier, El îți va pune, Pe gât, până te va supune Și vei ajunge – negreșit – În urmă, a fi nimicit.

Deuteronom 28:51

El, roadele pământului, La va mânca. De-asemenea, Rodul cari turma-l va avea, O să-l mănânce, negreșit, Până când fi-vei nimicit. Nimic nu-ți va lăsa, din grâne: Nici grâu, nici must nu-ți va rămâne, Nici untdelemn și nici viței; Nici de la oi nu-ți lasă miei. De toate, fi-vei jefuit, Până când tu vei fi pierit.