Neemia 9:32 - Biblia în versuri 2014

³² Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu care Te areți mereu Mare a fi și-nfricoșat, Tu care nu ai lepădat Cuvântul legământului, Pe cari l-ai dat poporului, Să nu privești ca ne-nsemnat Ceea ce noi, neîncetat, Din vremuri vechi am suferit, De când părinții ne-au trăit. Să nu privești drept ne-nsemnat, Ce-au suferit, neîncetat, Toți căpitani-aceia cari, Peste popor au fost mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți. Să nu privești ca ne-nsemnat, Ce-am suferit noi, ne-ncetat – Noi cari suntem al Tău popor – Din vremea împăraților Asiriei și pân’ acum Când de pe al robiei drum, Din nou, în țară, am intrat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³² Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare, Puternic și Înfricoșător, Cel Care păstrezi legământul și îndurarea, nu privi ca pe ceva neînsemnat toate greutățile prin care am trecut, atât noi, cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și strămoșii noștri, tot poporul Tău, din zilele împăraților Asiriei și până în ziua aceasta!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³² Acum, Dumnezeul nostru, – Dumnezeule mare, autoritar și care inspiri frică –, Tu, cel care-Ți menții legământul și bunătatea: nu considera ca fiind puțin lucru toate adversitățile pe care le-am suportat atât noi cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și strămoșii noștri. Deci tot poporul Tău a suportat toate acestea încă din vremea regilor Asiriei și până acum!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³² Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeu mare, puternic și înfricoșător, tu, care păstrezi alianța și îndurarea, să nu ți se pară puțin lucru toată tulburarea ta care a venit peste noi, peste regii noștri, peste căpeteniile noastre, peste preoții noștri, peste profeții noștri, peste părinții noștri și peste întregul tău popor din zilele regilor Asíriei și până astăzi!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³² Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic și înfricoșat, Tu, care Îți ții legământul Tău de îndurare, nu privi ca puțin lucru toate suferințele prin care am trecut noi, împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, prorocii noștri, părinții noștri și tot poporul Tău, din vremea împăraților Asiriei până în ziua de azi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³² Și acum Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, cel puternic și cel înfricoșat, care păzești legământul și îndurarea, să nu se pară mică înaintea ta toată tulburarea care a venit asupra noastră, asupra împăraților noștri, mai marilor noștri și preoților noștri și prorocilor noștri și părinților noștri și întregului tău popor, din zilele împăraților Asiriei până în ziua de astăzi.

Neemia 9:32 Mawu Ofanana

1 Regi 8:23

Spre ceruri – și așa a spus: „Spre Tine-mi înalț ochii eu, Spre-al lui Israel Dumnezeu! Ca Tine, alții nu mai sânt, În ceruri, sus, ori pe pământ. Un legământ, Tu ai făcut Cu robii Tăi, și l-ai ținut Necontenit, cu îndurare, Față de toți aceia care, Din inimă, au arătat, Că a Ta cale, au urmat!

2 Regi 15:19

Pul, împăratul cel pe care Asiria în frunte-l are, În Israel a năvălit, Iar Menahem, bir, i-a plătit. O mie de talanți i-a dat – De-argint – care l-au ajutat Ca întărită să îi fie, În țara lui, a sa domnie.

2 Regi 15:29

În vremea lui, a năvălit Tiglat-Pileser, ce-a domnit Peste Asiria. Astfel, El smulse, de la Israel, Iionul, Chedeșul, urmat De-Abel-Bet-Maca. A luat Și Ioanahul, cu război. A smuls Hațorul, iar apoi, Spre Galaad s-a repezit, Pe care l-a și cucerit. S-a îndreptat – după aceea – Către micuța Galileea. Apoi, spre-a lui Neftali țară, Oștile lui se îndreptară. Locuitori-au fost luați Și în Asiria mutați.

2 Regi 17:23

De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.

2 Regi 17:3

În contra lui, acela care Era-n Asiria mai mare – Salmanasar fiind chemat – Cu oaste multă s-a urcat. Apoi, pe Osea, l-a supus Și să-i plătească bir, l-a pus.

2 Regi 17:6

Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.

2 Regi 23:29

Când era-n Iuda Iosia, Neco peste Egipt domnea Ca Faraon. El a purtat Război, la râul Eufrat, Cu împăratul cel pe care Asiria în frunte-l are. Iosia-ngrabă a pornit Și la Meghido a ieșit În calea Faraonului. Când l-a văzut în fața lui, Neco pe el a tăbărât Cu oastea și l-a omorât.

2 Regi 25:7

Toți fiii împăratului Au fost uciși, în fața lui. Pe Zedechia l-au luat, Ochii i-au scos și l-au legat Cu lanțuri de aramă, grele. Legat cu lanțurile-acele – La fel ca prinșii de război – La Babilon, l-au dus apoi.

Esdra 4:10

Îi mai urmau și toți acei Cari în Samaria-s aflați Și-asemenea cei așezați În locurile-nvecinate Cari lângă Râu erau aflate, Unde-au ajuns să steie dar, Mutați fiind, de Osnapar.

Esdra 4:2

Au mers dar, la aceia cari Peste familii sunt mai mari – Precum și la Zorobabel – Și le-au vorbit în acest fel: „Venim, pentru că vrem și noi, Să construim, acum, cu voi, O casă pentru Dumnezeu, Căci jertfe I-am adus, mereu, Din vremea-n cari Esar-Hadon Era-n Asiria, pe tron, Căci el e cel ce ne-a mutat Și-apoi aici ne-a așezat.”

Esdra 9:13

După tot ce ni s-a-ntâmplat – Din pricini date de păcat – Tu Doamne, nu ne-ai părăsit, Chiar dacă am păcătuit. Acuma, dacă am scăpat – Și dacă-n viață ne-ai păstrat –

Neemia 1:5

Când m-am rugat eu, Domnului, Am zis: „O, Domn al cerului! Tu, Dumnezeul Cel mai mare, Înfricoșat, plin de-ndurare Față de cei ce Te iubesc, Care poruncile-Ți păzesc! Tu, care ții al Tău cuvânt Și nu calci al Tău legământ!

Psalmi 47:2

Cel Prea Înalt e-nfricoșat Și pe pământ e Împărat

Psalmi 66:3

Iată ce trebui, apoi, Lui Dumnezeu, să-I spuneți voi: „Lucrările-Ți sunt minunate, Mărețe și înfricoșate! Din pricina puterii Tale, Vrăjmașii Tăi găsesc cu cale, Mereu, ca să Te lingușească Și slavă să Îți dăruiască.”

Psalmi 66:5

Lucrările lui Dumnezeu, Grăbiți-vă ca să veniți Cu toții, ca să le priviți! Vai, cât este de-nfricoșat, Când El Se află aplecat Lucrând asupra tuturor Feciorilor oamenilor!

Exodul 18:8

Moise, pe larg, i-a povestit, Lui Ietro, tot ce-a făptuit Domnul, contra Egiptului, Precum și-a Faraonului, Din pricina lui Israel. I-a spus, în urmă, și ce fel De suferințe-au îndurat, Pe drum, și-apoi cum i-a scăpat, De toate-acestea, Dumnezeu, Care i-a însoțit mereu.

Isaia 9:6

Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.

Daniel 9:4

Față de Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Făcut-am o mărturisire: „Doamne, Tu care, peste fire, Ești Dumnezeu înfricoșat; Tu care ții – neîncetat – Față de noi, al Tău cuvânt, Precum și al Tău legământ; Tu, Dumnezeu-Acela care Te areți plin de îndurare Față de cei te iubesc Și-a Ta poruncă, o păzesc!

Daniel 9:6

De-ai Tăi proroci, n-am ascultat Când au venit și-au cuvântat În al Tău Nume, celor cari Peste popor erau mai mari – Adică împăraților, Precum și căpitanilor Și-asemeni și celor pe care, Al nostru neam, părinți, îi are. N-am ascultat când – negreșit – Prorocii, nouă, ne-au vorbit.

Daniel 9:8

A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine! Da, nouă, împăraților, Mai marilor, părinților, Căci împotrivă-Ți, negreșit, Cu toții am păcătuit!

Levitic 26:18

După acestea, voi vedea, De ascultați de vorba Mea. De n-ascultați, aveți să fiți, De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit.

Levitic 26:21

După ce au să se-mplinească Toate acestea, dacă voi Tot nu veți asculta apoi, De vorba Mea, aveți să fiți, De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit.

Levitic 26:24

Din nou, veți fi voi pedepsiți. De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit, Aveți să fiți. Am să trimit,

Levitic 26:28

Din nou, veți fi voi pedepsiți, De șapte ori, mai mult, loviți Fiind apoi, căci vă trimit – Pentru păcatul săvârșit – Din cer, aprinsa Mea mânie

Deuteronom 7:12

„Dacă asculți aste porunci Și le-mplinești, Domnul, atunci, Are să-Și țină legământul Și Își va împlini cuvântul Pe cari l-a spus părinților, Vorbind despre al tău popor. V-a arăta, fără-ncetare – Față de tine – îndurare, Așa precum El a jurat Că îți va face, când a stat Cu-ai tăi părinți, de le-a vorbit.

Deuteronom 7:13

De Domnul, tu vei fi iubit Și fi-vei binecuvântat, Sporind în număr, ne-ncetat. Atuncea, Domnul Dumnezeu Va binecuvânta, mereu, Rodul – din trupul tău ieșit – Precum și ceea ce-a rodit Pământul tău: grâul câmpiei Și untdelemnul, mustul viei, Rodul cirezilor de vite – Care pe câmp sunt risipite În număr mare – iar apoi, Și rodul turmelor de oi. Acestea se vor fi-ntâmplat În țara care a jurat Domnul, părinților, s-o dea, Urmașilor ce-i vei avea.

Deuteronom 7:21

Să nu fii dar, înspăimântat, Că Domnul Cel Înfricoșat – Cel cari îți este Dumnezeu – Cu tine, o să stea, mereu.

Deuteronom 7:9

Să țineți minte, tot mereu, Că numai El e Dumnezeu. El, Domnul, este credincios Și se va ține, ne-ndoios, De tot ce-a spus prin legământ. Nu-Și va călca al Său cuvânt, Căci îndurare dovedește, Față de cel ce Îl iubește, Cari ne-ncetat a împlinit Ceea ce El a poruncit. Domnul se-ndură de-al său ram, Până în al mielea neam.