De tot poporul însoțit, Iosia-n urmă s-a suit Până la Casa Domnului. Toți preoții norodului Și cei care proroci erau, Pe împărat, îl însoțeau. S-a strâns, la astă adunare, Poporul, de la mic la mare. Acolo-a pus a fi citită Cartea care a fost găsită Atunci, în Casa Domnului, În care, legământul Lui Fusese scris, pentru popor.
Întreg poporul a plecat De a băut și a mâncat. Apoi, trimis-au câteun pic, Celor ce nu aveau nimic, Căci înțeles-au – negreșit – Cuvântul ce s-a tâlcuit.
Cei care Legea-au tâlcuit Și pe popor l-au lămurit, Au fost: Bani, cu Șerebia, Cu Iosua, cu Azaria; Maaseia a mai venit; Iamin și-Acub l-au însoțit; Cu Șabetai și Hodia, Chelita – de asemenea – Cu Iozabad, iar la sfârșit Hanan e cel care-a venit Și cu Pelaia. Însoțiți, Au fost aceștia, de Leviți. Ei au vorbit poporului Care ședea la locul lui.
Apoi, Neemia – cel care, Rangul de dregător îl are – Ezra – cari preot era, dar Se dovedea și cărturar – Și cu Leviții au vorbit Poporului și-au glăsuit: „Ziua aceasta, minunată, Lui Dumnezeu Îi e-nchinată. Acuma voi, atenți să fiți! Nu plângeți și nu vă bociți!” Poporu-ntreg se tânguia, Când slova Legii se citea.
Din cartea Legii Domnului, I s-a citit poporului Un sfert de zi și, fiecare, Păcatele pe cari le are, Apoi și le-au mărturisit Alt sfert de zi și, negreșit, S-au strâns ‘naintea Domnului, Ca să se-nchine-n fața Lui.
I-au hotărât o zi, în care, La el, mai mulți frați au venit, Și-atuncea, Pavel le-a vestit Cuvântul Domnului; le-a dat Multe dovezi, și-a căutat Și prin proroci, să demonstreze, Prin Lege să-i încredințeze, De lucrurile cari s-au spus Pe seama Domnului Iisus.