Neemia 8:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Ezra L-a binecuvântat Pe Dumnezeul lor Cel mare Și „Amin!”, zis-a fiecare, Ținându-și mâinile-nălțate, Către înalturi îndreptate. Cu toți – în urmă – s-au plecat Și Domnului s-au închinat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Ezra L-a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, și tot poporul, ridicând mâinile, a răspuns: „Amin! Amin!“. Apoi s-au plecat și s-au închinat Domnului cu fața la pământ.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Ezra L-a binecuvântat pe Marele Dumnezeu care se numește Iahve; și întregul popor i-a urmat exemplul ridicând mâinile. Ei au răspuns: „Amin! Amin!” Apoi s-au aplecat și s-au închinat lui Iahve cu fața întoarsă spre pământ.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Ésdra l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, iar tot poporul a răspuns ridicând mâinile: „Amin! Amin!”. Apoi s-au plecat cu fața la pământ și s-au prosternat înaintea Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Ezra a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, și tot poporul a răspuns ridicând mâinile: „Amin! Amin!” Și s-au plecat și s-au închinat înaintea Domnului, cu fața la pământ.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Și Ezra a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, și tot poporul a răspuns: Amin, amin! ridicând mâinile, și și‐au plecat capetele, și s‐au închinat Domnului cu fețele la pământ.

Neemia 8:6 Mawu Ofanana

Geneza 14:22

Avram privi la împărat Și-apoi, astfel a cuvântat: „Ridic mâna spre Dumnezeu Cel Prea Înalt, spre Domnul meu, Spre Ziditorul cerului Precum și al pământului,

Geneza 24:26

Atuncea, robul s-a plecat Și pe pământ a-ngenunchiat,

1 Cronici 16:36

Și binecuvântat să fie, Din veșnicie-n veșnicie, Marele Dumnezeu, pe care Neamul lui Israel Îl are!” Întreg poporul adunat, „Amin!”, atuncea, a strigat Și laude, necontenit, Lui Dumnezeu, I-a dăruit.

1 Cronici 29:10

David L-a binecuvântat, Pe Domnul. El s-a ridicat Și pentru-ntreaga adunare, A ținut astă cuvântare: „În veci, fii binecuvântat Tu Doamne, cari Te-ai arătat Drept Dumnezeul Cel pe care, Tatăl meu, Israel, Îl are!

1 Cronici 29:20

Către întreaga adunare, David a zis: „Vreau, fiecare Din voi, să-L binecuvântați Pe Domnul și să-L lăudați.” Întreg poporul a făcut Așa precum i s-a cerut: Pe Domnu-a binecuvântat Și-apoi, cu toți s-au închinat, Atât în fața Domnului, Cât și a împăratului.

2 Cronici 20:18

Când Iosafat s-a închinat Lui Dumnezeu, a fost urmat De către-ntreg poporul lui, Aflat în Casa Domnului.

2 Cronici 29:10

Gândesc să fac un legământ Cu Dumnezeul nostru sfânt, Ca să Își tragă înapoi Mânia Lui, de peste noi.

2 Cronici 29:30

Apoi, cu toți se ridicară, Iar Ezechia și cei cari Peste popor erau mai mari, Le-au poruncit Leviților, Să aibă-n cântecele lor – Spre lauda lui Dumnezeu – Cuvintele pe cari, mereu, David, numai, le folosea Și-Asaf, prorocul ce-l avea. Leviți-ndată au făcut Așa precum li s-a cerut: Cu bucurie-au lăudat, Pe Domnul, și s-au închinat.

2 Cronici 6:4

Solomon zise: „Ne-ncetat, Să fie binecuvântat Domnul și Dumnezeul care Poporul Israel Îl are, Acela ce-a vorbit, mereu, Cu cel cari fost-a tatăl meu, Cel care, azi, a împlinit Cuvintele ce le-a rostit, Când în ăst fel a cuvântat:

Neemia 5:13

În urmă, eu mi-am scuturat Mantaua și am cuvântat: „Așa să scuture, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu – Din Casa și averea Lui – Pe-acela cari în stare nu-i Ca să își țină-al său cuvânt Și va călca ăst jurământ! Cel care, vorba, n-o să-și ție, Cu mâna goală-n veci, să fie! Întreg poporul adunat, Prin „Amin!”, a încuviințat Și-L lăudară pe Cel Sfânt, Ținându-și toți, al lor cuvânt.

Neemia 8:7

Cei care Legea-au tâlcuit Și pe popor l-au lămurit, Au fost: Bani, cu Șerebia, Cu Iosua, cu Azaria; Maaseia a mai venit; Iamin și-Acub l-au însoțit; Cu Șabetai și Hodia, Chelita – de asemenea – Cu Iozabad, iar la sfârșit Hanan e cel care-a venit Și cu Pelaia. Însoțiți, Au fost aceștia, de Leviți. Ei au vorbit poporului Care ședea la locul lui.

Psalmi 134:2

Către locașul Domnului, Voi – mâinile – vă ridicați Și-apoi să-L binecuvântați, Pe Domnul nostru, ne-ncetat!

Psalmi 141:2

Să-mi fie ruga înălțată, Precum tămâia se arată, Iar ridicarea mâinii mele Fie ca jertfele acele Care se-aduc când se-nserează!

Psalmi 28:2

Doamne, eu către Tine viu: Ascultă-mi rugile-nălțate Când mâinile-mi sunt ridicate Către locașul Tău cel Sfânt.

Psalmi 41:13

Să-L binecuvântăm, mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu, Acum, în anii care vin Și-n veci de veci! Amin! Amin!

Psalmi 63:4

Te binecuvântez, mereu, Și brațele îmi ridic eu, În al Tău Nume, ne-ncetat.

Psalmi 95:3

Căci Domnul este Împărat Și Dumnezeu adevărat, Mai mare decât toți acei Care se cheamă dumnezei.

Exodul 12:27

Să le răspundeți mai apoi: „Iată, e jertfa Paștelui, Adusă-n cinstea Domnului, Care, pe noi, ne-a ocrotit. În noaptea când El a lovit Egiptul și-al lui împărat, Casele noastre au scăpat.” Atunci când Moise a sfârșit, Aceste vorbe, de rostit, Întreg poporul adunat, Pân’ la pământ, s-a închinat.

Exodul 4:31

Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.

Ieremia 28:6

„Amin! Facă-se voia Lui! Așa să facă Domnul Sfânt! Să împlinească ăst cuvânt, Pe care azi l-am auzit Aici, că ni l-ai prorocit Și să-i aducă înapoi Pe cei ce sunt prinși de război Și-uneltele ce-au fost luate Spre-a fi în Babilon mutate, Din Casa Domnului! Fii bun

Plângerile 3:41

Cu ale noastre mâini, de-odată, Și inima fie-nălțată Spre Dumnezeu, zicând apoi:

Levitic 9:24

Un foc, atuncea, a ieșit – Chiar de la Domnul – și-a-nghițit Grăsimile de pe altar Și jertfa de pe al său jar. Întreg poporul a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și a scos – plin de veselie – Mari chiote de bucurie; Jos, la pământ, s-a aruncat Cu fața, și s-a închinat.

Matei 26:39

Apoi, puțin, S-a-ndepărtat, S-a prăbușit și S-a rugat: „Tată, iată a Mea dorință: Te rog, dacă e cu putință, Îndepărtează ăst pahar, Ce Mi-a fost dat, de Mine; dar, Nu vrerea-Mi fie-nfăptuită, Ci voia-Ți, vreau a fi-mplinită.”

Matei 6:13

Să nu ne lași, ca ispitiți, Să fim, ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește, Căci a Ta e împărățirea, Slava, puterea și mărirea. Toate, doar Ție-Ți aparțin, În vecii vecilor. Amin!”

1 Corinteni 14:16

Altminteri, dacă mulțumești, În duh, atunci când te găsești Printre acei care vădesc Căci aste daruri le lipsesc, Cum vor putea ei a răspunde, „Amin”, dacă nu pot pătrunde În înțelesul vorbelor, Pe care tu, în fața lor, Prin rugăciune, le-ai rostit, Când, Domnului, I-ai mulțumit?”

Efeseni 1:3

Vreau, Dumnezeu, pentru vecie, Ca binecuvântat să fie – El, Tatăl Domnului Iisus, El, Dumnezeul Cel de Sus – Care, de noi, S-a îndurat Și, binecuvântări, ne-a dat, Care au fost duhovnicești, În locurile Lui, cerești, În Fiul Său, Hristos Iisus.

1 Timotei 2:8

Vreau să se roage, ne-ncetat – În orice loc s-ar fi aflat – Bărbații, și-apoi, mâini curate, Spre cer, să fie înălțate, Fără-ndoieli, fără mânie.

1 Petru 1:3

Să fie binecuvântat Dar, Dumnezeu, neîncetat – El, Tatăl Domnului Iisus – Cel care, nouă, ne-a adus, Acuma, o nădejde vie, Prin marea Sa mărinimie – Față de noi – căci ne-a născut Din nou, prin ceea ce-a făcut, Când, pe Hristos, L-a înviat Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,

Revelația 7:11

În jurul scaunului Lui, Toți îngerii s-au adunat. În roata care s-a-nchegat, Se mai găseau bătrâni-acei Și-apoi, alăturea de ei, Făpturile care vorbeau – Cari patru-n număr se aflau. Aceștia toți s-au aruncat, Jos și, adânc, s-au închinat, În față stând, la Dumnezeu,