Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 8:17 - Biblia în versuri 2014

17 Toți robii care-atunci scăpară Și se întoarseră în țară, Corturi, de-ndat’, și-au întocmit Și-n ele-apoi, au locuit. De pe când Iosua trăia – Cari, al lui Nun fiu, se vădea – Așa ceva nu s-a văzut, Căci nimenea n-a mai ținut, A corturilor sărbătoare. A fost o veselie mare, În ziua ‘ceea, negreșit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Toată mulțimea întoarsă din captivitate și-a făcut corturi și a locuit în ele. Din zilele lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mai făcuseră așa ceva. Și a fost o bucurie foarte mare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Toată mulțimea de oameni care se întorsese din captivitate, și-a făcut corturi și a locuit în ele. Israelienii nu mai procedaseră astfel din vremea lui Iosua, fiul lui Nun. Astfel, fost o bucurie foarte mare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Toată adunarea celor ce se întorseseră din captivitate a făcut corturi și au locuit în corturi. Fiii lui Israél nu mai făcuseră astfel din zilele lui Iósue, fiul lui Nun, până în ziua aceea. Și a fost foarte mare bucurie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Toată adunarea celor ce se întorseseră din robie a făcut corturi și a locuit în aceste corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, nu mai făcuseră copiii lui Israel așa ceva. Și a fost foarte mare veselie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și toată obștea celor ce se întorseseră din robie și‐au făcut colibi: căci din zilele lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceca, copiii lui Israel nu făcuseră așa. Și a fost foarte mare bucurie.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 8:17
13 Mawu Ofanana  

Toți au băut și au mâncat Atuncea, și s-au bucurat, Șezând în fața Domnului. Apoi, peste poporul Lui, Pe Solomon l-au așezat – A doua oară – împărat, Țadoc fiind acela care Fusese uns drept preot mare.


Iar veselia cuprinsese Ierusalimul. Nu fusese Așa o mare bucurie, Din vremea-n cari, la-mpărăție, Fusese Solomon, cel care, Pe David, drept părinte-l are.


Nici o serbare-a Paștelor Nu a mai fost astfel serbată, Din vremea cea îndepărtată, Din vremea când, în Israel, Trăia prorocul Samuel. Nici unul dintre cei aflați În Israel, ca împărați, Paștele n-au sărbătorit, Cum Iosia le-a prăznuit, Cu tot soborul de preoți, Precum și cu Leviții toți Și cu poporul adunat Cari la Ierusalim a stat.


Jertfele fost-au dăruite După cum fost-au rânduite De către Moise: se dădeau Jertfe cari zilnice erau, Jertfe, apoi, pentru Sabat, Jertfe care s-au așezat La lună nouă, jertfe care Se aduceau de sărbătoare – De trei ori, într-un an, la rând – De fiecare dată când E praznicul azimilor, Sau cel al săptămânilor, Precum și-atuncea când apare A corturilor sărbătoare.


A corturilor sărbătoare, A prăznuit-o fiecare, Așa după cum se cerea – Cum se scrisese despre ea – Și-arderi de tot au dăruit, După cum fost-a poruncit Că trebuie ca să se dea În fiecare zi, din ea.


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Deci șapte zile, voi să știți Că trebuie să prăznuiți Această sărbătoare mare – Cu toți – în locu-acel pe care Îl va alege Dumnezeu. Acolo, țineți-o mereu, În cinstea Domnului, căci El – Dacă veți face-n acest fel – O să vă binecuvinteze În tot ceea ce-o să lucreze Mâinile voastre, ne-ncetat, Și-n rodul ce l-ați semănat. De-aceea, veseli fiți mereu, Și cinste-I dați, lui Dumnezeu.


Oameni-aceștia au trăit Și, în credință, au murit, Chiar dacă nimeni nu primise Ceea ce se făgăduise. Ei, aste lucruri, le-au văzut, Din depărtare, și-au putut Să le ureze doar, de bine, Mărturisind la orișicine Că sunt străini pe-acest pământ, Că simpli călători, ei sânt.


În felu-acesta, a venit În locul cari, făgăduit, I-a fost, și-apoi, s-a așezat, În corturi. Ca și el a stat Isac și Iacov cari, astfel, Erau moștenitori cu el, Întru acea făgăduință Ce se făcuse prin credință.


Căci dacă Iosua putea, Odihnă-n urmă, să le dea, Al nostru Tată Cel de Sus, De altă zi, n-ar mai fi spus.


După ce Moise a murit, Cu Iosua, Domnu-a vorbit – Cu al lui Moise slujitor, Cari fost-a al lui Nun fecior:


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa