Neemia 8:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Poporu-atunci, grabnic, s-a dus Și crengi, din munte, a adus. Pe urmă, corturi a făcut – Așa precum i s-a cerut – Pe-acoperișul caselor, În curțile caselor lor, În fața unei porți aflate Chiar la intrarea în cetate – Cari „a lui Efraim” se cheamă – Și-n locul gol – de bună seamă – Aflat în fața porților Chemate „ale apelor”. Chiar și la Templul Domnului – Adică-n curtea Casei Lui – Poporul, corturi, și-a făcut, După cum Legea a cerut.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ Poporul a ieșit, a adunat ramuri și și-a făcut corturi, fiecare pe acoperișul casei lui, în curtea lui sau în curțile Casei lui Dumnezeu, în piața de la Poarta Apelor și în piața de la Poarta Efraim.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Poporul a plecat, a adunat ramuri și și-a făcut corturi – fiecare pe acoperișul casei lui, în curtea lui sau în curțile casei lui Dumnezeu, respectiv în zona de la poarta apelor și în aceea de la poarta numită Efraim.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Poporul a ieșit și a adus. Și-au făcut corturi, fiecare pe terasa și în curțile lui, în curțile casei lui Dumnezeu, în piața Porții Apelor și în piața Porții Efraím.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Atunci, poporul s-a dus și a adus ramuri și au făcut corturi pe acoperișul caselor lor, în curțile lor, în curțile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea Porții Apelor și pe locul deschis de la poarta lui Efraim.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și poporul a ieșit și a adus și și‐au făcut colibi, fiecare pe acoperișul casei sale și în curțile sale și în curțile casei lui Dumnezeu și în piața porții apelor și în piața porții lui Efraim.

Neemia 8:16 Mawu Ofanana

2 Samuel 11:2

Era-ntr-o zi, mai către seară, Când David a ieșit afară, Ca să se plimbe. El avea Un obicei, căci se suia Pe-acoperișul casei sale, Ca să se plimbe-apoi, agale. Astfel, pe casă, s-a suit Și de acolo a zărit Cum o femeie se-mbăia. La chip, aceasta se vădea Foarte frumoasă ca să fie.

2 Regi 14:13

Ioas – cel care a domnit În Israel – a reușit Să-l prindă pe Amația – Pe fiul lui Ahazia Și-al lui Ioas – pe-acela care Fusese-n Iuda cel mai mare. Lângă Bet-Șemeș se găsea – Când a fost prins – Amația. Către Ierusalim s-a dus Ioas apoi, unde a pus, Ca să se spargă zidul lui. Deci de la poarta unghiului, Până la cea pe care-o știm Că este a lui Efraim, Zidul întreg a fost surpat. Atuncea când s-a măsurat – Coți – patru sute a avut Spărtura care s-a făcut.

2 Cronici 20:5

După ce toți s-au adunat, În al lor mijloc, Iosafat S-a dus, în curtea cea pe care Lăcașul Domnului o are Și zise către Dumnezeu:

2 Cronici 33:5

Apoi, a mai zidit altare, Oștirii cerului, pe care, În jurul Casei Domnului, Le-a înălțat, căci Casa Lui, Avut-a două curți. În ele, Erau altarele acele.

Neemia 12:37

La porțile izvorului, Suiră creasta zidului, Pe treptele cetății care, David în stăpânire-o are, Și merseră spre răsărit, Spre poarta care s-a numit, Ca fiind „poarte apelor”.

Neemia 12:39

Spre porțile lui Efraim. De-acolo, corul a plecat Spre poarta veche, de îndat’. În acest fel, ajuns-am noi La poarta peștilor apoi. De turnul lui Hananeel Trecut-a-n urmă coru-acel; Spre turnul Mea ne-am îndreptat, De unde, iarăși, am plecat Spre poarta oilor. Sfârșirăm Ocolul ce îl săvârșirăm, La poarta temniței, iar noi,

Neemia 3:26

Aceia care locuiau Pe deal și care se vădeau Slujbași ai Templului, lucrară Și zidul îl continuară Spre răsărit. Bucata lor E pân’ la poarta apelor Și pân’ la turnul din afară.

Neemia 8:1

În vremea când se potrivea Luna a șaptea că-ncepea, În ale lor cetăți ședeau Cei cari din Israel erau. Apoi, cu toți se adunară Și la Ierusalim plecară. În fața porții apelor, S-a adunat acel popor Și-apoi pe Ezra l-a chemat Căci să citească, l-a rugat, Legea, de Dumnezeu lăsată, Care prin Moise a fost dată.

Neemia 8:3

În fața porții apelor, Ezra citi, pentru popor, Legea, de Dumnezeu lăsată, Care prin Moise a fost dată. Din zori, citirea a-nceput, Până amiază s-a făcut. Atent, poporul s-a vădit, Atunci când Legea s-a citit.

Ieremia 19:13

Casele împăratului Și-ale Ierusalimului Au să ajungă necurate, Ca și Tofetul. În cetate, Aceeași soartă vor avea Și cele-n cari se aducea – Pe-acoperișurile lor – Tămâie-n cinstea Baalilor Precum și-n cinstea cerului Și-a-ntregii oști ce este-a lui, Sau se turna câte-o măsură Din jertfa pentru băutură, Spre a cinsti alți dumnezei, Străini de oamenii acei.”

Ieremia 32:29

Ei vor intra în acest loc Și-n urmă îi vor pune foc. Vor arde dar, astă cetate Și casele, în ea, aflate. Vor arde-alăturea de ele, Atunci, și casele acele Pe-acoperișul cărora, Tămâie tot mereu – era Adusă-n cinstea Baalilor, Cu jertfa băuturilor, Prin cari poporul – ne-ncetat – A Mea mânie-a ațâțat.

Deuteronom 22:8

O casă nouă, când zidești, Cu-n pălimar să-mprejmuiești Acoperișul, căci de are Ca, de pe ea – din întâmplare – Să cadă-un lucrător din cei Aduși pentru zidirea ei, Vina de sânge nu va sta, Atuncea, peste casa ta.