10 Ei au mai zis: „Acum, plecați Și, cărnuri grase, să mâncați. Beți băuturi dulci, iar apoi – O parte – să trimiteți voi Și celor care n-au nimic, Să aibă și ei, câteun pic, Căci ziua asta minunată, Domnului nostru-i e-nchinată. Nu vă mâhniți, căci bucuria Lui Dumnezeu vă e tăria.
10 Ei le-au mai zis: „Duceți-vă și mâncați mâncăruri alese, beți băuturi dulci și trimiteți câte ceva și celor ce n-au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă întristați, căci bucuria Domnului este puterea voastră!“.
10 Ei le-au mai zis: „Duceți-vă și mâncați mâncăruri de bună calitate, beți băuturi dulci și trimiteți câte ceva și celor care nu au nimic pregătit; pentru că este o zi sfântă pentru Dumnezeul nostru care se numește Iahve. Nu vă întristați; pentru că bucuria care vă vine de la Iahve, va fi forța voastră!”
10 Ei le-au zis: „Mergeți și mâncați mâncăruri grase și beți vinuri dulci; trimiteți porții celor care nu și-au pregătit [nimic] pentru că este sfântă ziua [aceasta] pentru Domnul nostru. Nu fiți triști, pentru că bucuria Domnului este forța voastră!”.
10 Ei le-au zis: „Duceți-vă de mâncați cărnuri grase și beți băuturi dulci și trimiteți câte o parte și celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniți, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.”
10 Și le‐a zis: Mergeți pe calea voastră, mâncați ce este gras și beți ce este dulce și trimiteți părți la cei ce n‐au nimic pregătit; căci ziua aceasta este sfântă Domnului nostru; și nu vă întristați, căci bucuria Domnului este tăria voastră.
Dar împăratu-a-ngăduit – A opta zi când a venit – Poporului, ca napoi – La corturi – să se-ntoarcă-apoi. Cu toți l-au binecuvântat Atuncea, pe-al lor împărat, Și mulțumiți căci au văzut Tot binele ce l-a făcut Domnul, lui David, tatăl lui – Și-asemenea, poporului Lui Israel – în grabă mare, Acasă mers-a fiecare.
Leviții, prin popor, umblau, Căci ei, pe oameni, căutau Să-i potolească. „Tăceți dar, Și nu vă mâhniți în zadar, Căci ziua asta se arată Sfântă a fi și minunată!”
Întreg poporul a plecat De a băut și a mâncat. Apoi, trimis-au câteun pic, Celor ce nu aveau nimic, Căci înțeles-au – negreșit – Cuvântul ce s-a tâlcuit.
La fel, Iudeii de la țară – Cei care locuiesc afară, Deci în cetăți ne-mprejmuite Cari nu-s cu ziduri întărite – Fac din a paisprezecea zi Din luna lui Adar, o zi De minunată sărbătoare Și-și trimit daruri fiecare.
În care-au căpătat odihnă Scăpând de-ai lor dușmani, în tihnă Să țină-o mare sărbătoare, Când prăznui-vor luna-n care S-a preschimbat necazul lor, În bucurie. Tuturor, De-asemeni, le-a mai poruncit Ca-n aste zile, negreșit, Să își trimită fiecare, Cadouri – daruri de mâncare; Iar darul trebuia-mpărțit Cu cel care era lipsit.
Vreau să se bucure, de El, Toți oamenii din Israel, Căci Domnul e Acela care, Viață le-a dat, la fiecare. Fiii Sionului să fie Plini – tot mereu – de bucurie! Se veselească, ne-ncetat, Pentru că au un Împărat!
Împarte-ți-o-n multe bucăți – Felii, chiar șapte sau opt, fă-ți – Pentru că tu n-ai nici o știre Când vine vreo nenorocire, Ca să lovească-acest pământ
Nu are altă fericire Omul – după a mea gândire – Doar să mănânce și să bea Și sufletului său să-i dea, Din ceea ce-a agonisit, Ce vrea, spre-a fi înveselit. Aceasta însă-am văzut eu, Că vine de la Dumnezeu.
Iată ce-am mai văzut: e bine Și e frumos pentru oricine, Doar să mănânce și să bea Și-n felu-acesta să își ia Partea din munca lui cu care, Trudit este mereu sub soare, În toată vremea vieții lui.
Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,
„Eu intru în grădina mea, Soro mireaso și din ea, Smirna o voi culege, care Multe miresme în ea are. Am să mănânc, după plăcere, Și fagurele meu de miere. Apoi, așa precum vreau eu, Beau vinul și laptele meu…” „Haideți prieteni și mâncați! Cu dragoste vă îmbătați!”
Acuma, Cel care vorbește E Domnul, care Se vădește A fi cel ce M-a întocmit, Din vremea-n care M-am găsit În pântecele mamei. El – Prin Mine – vrea, pe Israel, Precum și pe Iacov apoi, Să îi aducă înapoi, De unde i-a împrăștiat. Eu prețuire-am căpătat, În fața Domnului cel care Este tăria Mea, cea mare.
În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.
Vă bucurați voi, cei pe care Sionul, drept copii, îi are! În Domnul, să vă veseliți, Căci de la El, ploaie, primiți. El vă dă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie, Căci El va face – bunăoară – Precum făcea odinioară
Iată că oalele pe care Țara lui Iuda-n ea le are – La care sunt adăugate Cele-n Ierusalim aflate – Vor fi-nchinate Domnului, Aflându-se în slujba Lui, Căci El e Domn al tuturor, Precum și Domn al oștilor. Cei care au să-I dăruiască Lui, jertfe, au să se slujească Numai de oalele acele, Ca să își fiarbă carnea-n ele. În Casa Domnului pe care, În fruntea ei, oștirea-L are, Atunci nu vor mai fi găsiți Aceia cari sunt Canaaniți.
Peste acestea au trecut Multe necazuri, și-am văzut Precum că toate fost-au mari. Ele, în schimb, s-au ținut tari, Și-atunci, din marea bucurie Și lucia lor sărăcie, Belșug de dărnicie-apare.
Măcar că eu chiar aș putea, Pricini de-ncredere-a avea, În multe lucruri care sânt Aflate, pe acest pământ. Dacă, încredere, cumva, Poate să aibă cineva, În lucruri pământești, mereu, Mai multă, pot ca să am eu.
Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cuprinși vor fi, de bucurie, Și-apoi, cu mare veselie, Daruri, își vor trimite ei, Căci au murit proroci-acei Care, mereu, i-au chinuit, În vremea-n care au trăit.
Întreabă-ți oamenii – de vrei – Și vei afla, chiar de la ei, Felul în care ne-am purtat, Cu ei, când între noi au stat. Tineri-aceștia-n fața ta, Trecere vor a căpăta, Căci într-o zi de bucurie, La tine, s-au brodit să vie. Dă-ne ce vei găsi cu cale, Din oile turmelor tale. Arată milă, pentru noi Și pentru David mai apoi, Și dă-ne ceea ce te lasă Inima, din ce ai în casă.”