1 În vremea când se potrivea Luna a șaptea că-ncepea, În ale lor cetăți ședeau Cei cari din Israel erau. Apoi, cu toți se adunară Și la Ierusalim plecară. În fața porții apelor, S-a adunat acel popor Și-apoi pe Ezra l-a chemat Căci să citească, l-a rugat, Legea, de Dumnezeu lăsată, Care prin Moise a fost dată.
1 Tot poporul s-a strâns, într-un gând și-un suflet, în piața din fața Porții Apelor. Ei i-au zis cărturarului Ezra să aducă el Cartea Legii lui Moise, pe care Domnul o poruncise lui Israel.
1 Tot poporul s-a strâns ca un singur om în zona din fața porții apelor. Ei i-au spus scribului Ezra să aducă acea carte a legii lui Moise, în care erau scrise acele porunci pe care Iahve le dăduse poporului Israel.
1 Tot poporul s-a adunat ca un singur om în piața care era înaintea Porții Apelor și i-au zis lui Ésdra, secretarul, să aducă el Cartea Legii lui Moise pe care Domnul a poruncit-o Israélului.
1 Când a venit luna a șaptea, copiii lui Israel erau în cetățile lor. Atunci, tot poporul s-a strâns ca un singur om pe locul deschis dinaintea Porții Apelor. Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise, dată de Domnul lui Israel.
1 Atunci tot poporul s‐a adunat ca un singur om în locul deschis care era dinaintea porții apelor; și au vorbit lui Ezra, cărturarul, să aducă cartea legii lui Moise, pe care o poruncise Domnul lui Israel.
De tot poporul însoțit, Iosia-n urmă s-a suit Până la Casa Domnului. Toți preoții norodului Și cei care proroci erau, Pe împărat, îl însoțeau. S-a strâns, la astă adunare, Poporul, de la mic la mare. Acolo-a pus a fi citită Cartea care a fost găsită Atunci, în Casa Domnului, În care, legământul Lui Fusese scris, pentru popor.
Atuncea, Hilchia – cel care Fusese preotul cel mare – Către Ștefan, a cuvântat: „Întâmplător, eu am aflat O carete-n Casa Domnului. În ea, e scrisă legea Lui.” Ștefan, când cartea a primit-o, Plin de uimire a citit-o.
De tot poporul însoțit, Iosia-n urmă s-a suit Până la Casa Domnului. Toți preoții norodului Și cei care Leviți erau, Pe împărat îl însoțeau. S-a strâns la astă adunare Poporul, de la mic la mare. Acolo-a pus a fi citită Cartea care a fost găsită Atunci, în Casa Domnului, În care, legământul Lui Fusese scris, pentru popor.
Când Artaxerxe stăpânea Peste întinsa Persia, Ezra, în țară, a venit. Al său părinte e numit Seraia. Spița neamului Arată că-i și fiul lui Azaria și Hilchia,
Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat.
Oameni-acești au viețuit Pe vremea-n care a trăit Și Ioiachim, acela care Pe Iosua, drept tată-l are Și pe Țadoc. Atunci când toate Acestea fost-au întâmplate, Neemia – peste popor – Ajunse-a fi pus dregător, Iar Ezra preot era, dar Se dovedea și cărturar.
La porțile izvorului, Suiră creasta zidului, Pe treptele cetății care, David în stăpânire-o are, Și merseră spre răsărit, Spre poarta care s-a numit, Ca fiind „poarte apelor”.
Aceia care locuiau Pe deal și care se vădeau Slujbași ai Templului, lucrară Și zidul îl continuară Spre răsărit. Bucata lor E pân’ la poarta apelor Și pân’ la turnul din afară.
Poporu-atunci, grabnic, s-a dus Și crengi, din munte, a adus. Pe urmă, corturi a făcut – Așa precum i s-a cerut – Pe-acoperișul caselor, În curțile caselor lor, În fața unei porți aflate Chiar la intrarea în cetate – Cari „a lui Efraim” se cheamă – Și-n locul gol – de bună seamă – Aflat în fața porților Chemate „ale apelor”. Chiar și la Templul Domnului – Adică-n curtea Casei Lui – Poporul, corturi, și-a făcut, După cum Legea a cerut.
În fața porții apelor, Ezra citi, pentru popor, Legea, de Dumnezeu lăsată, Care prin Moise a fost dată. Din zori, citirea a-nceput, Până amiază s-a făcut. Atent, poporul s-a vădit, Atunci când Legea s-a citit.
Să v-amintiți, neîncetat, De Legea care vi s-a dat Prin Moise, cel ce-i rob al Meu. Chiar la Horeb i-am dat-o Eu Și rânduieli am pus în ea. Porunci am dat de-asemenea Prin Legea ce-o primise el, Pentru întregul Israel!
Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.”
„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.
De-aceea, Eu trimit, la voi, Proroci și înțelepți, și-apoi Și cărturari. Însă, aflați Că știu cum vor fi-ntâmpinați. Pe unii o să-i omorâți, Pe alții o să-i răstigniți; În sinagogi, pe-alți-i veți bate, Și-apoi, din cetate-n cetate, Pe toți o să îi prigoniți, Căci trebuie ca să plătiți Pentru întreaga voastră vină.
Când tot poporul – precum știți – După porunca Domnului, Veni-va înaintea Lui, În locu-ales de El, anume, Pentru a-Și pune al Său Nume, Legea va trebui citită, Spre a putea fi auzită De-ntreg neamul lui Israel Cari va veni în locu-acel.
Atuncea, toți fiii pe care Neamul lui Israel îi are – De la Beer-Șeba începând Și de la Dan, și ajungând În țara Galaadului – Ieșiră-n fața Domnului, La Mițpa, ca să țină sfat.