72 Poporul celălalt a dat Și el un dar, foarte bogat. Darici de aur au fost dați, Iar când toți fost-au numărați, Erau la douăzeci de mii. S-au dat apoi, și două mii De mine, care se vădeau Precum că din argint erau. Haine de preoți au fost date, Cari șaizeci’șapte sunt de toate.
72 Preoții și levíții, ușierii, cântăreții, oamenii din popor, cei dăruiți – tot Israélul – au locuit în cetățile lor. Când se apropia luna a șaptea, toți fiii lui Israél erau în cetățile lor.
Hilchia – preotul cel mare – Cu Ahicam – acela care Era al lui Ștefan fecior – Și cu Asaia și Acbor, La Hulda merseră, căci ea Era nevasta ce-o avea Șalum – al lui Ticva fecior, Și-al lui Harhas – cari păzitor Era atuncea așezat, Peste veșminte, la-mpărat. Ea, prorociță, se vădea Și la Ierusalim ședea.
În vremea când se potrivea Luna a șaptea că-ncepea, În ale lor cetăți ședeau Cei cari din Israel erau. Apoi, cu toți se adunară Și la Ierusalim plecară.
Cealaltă parte de popor, Cu cetele preoților, Cu cei care erau Leviți, Cu ușierii rânduiți, Cu cei cari cântăreți erau, Precum și cei care slujeau La Templu – și aveau cu ei, Alăturea, pe toți acei Cari, de străini, s-au despărțit Ca să urmeze, negreșit, Legea pe care Dumnezeu Ceruse-a o păzi mereu – Cu soațe, fiice și feciori, Cu cei ce sunt cunoscători – Căci pricepuți s-au dovedit –
De-asemenea, aceia cari Peste familii sunt mai mari, La visterie, fiecare – După puterea ce o are – Pentru lucrare-a dăruit Atât cât și-a îngăduit. Darici de aur au fost dați, Iar când toți fost-au numărați, La douăzeci de mii erau. Minele care se vădeau Că din argint au fost făcute Sunt două mii și două sute.
Întreg soborul de preoți, Și-asemenea Leviții toți, Cu cântăreți, cu ușieri, Cu slujitori și cu străjeri Și cu întregul lor popor S-au așezat în țara lor, Stând în cetățile pe care, Țara lui Israel le are.