71 De-asemenea, aceia cari Peste familii sunt mai mari, La visterie, fiecare – După puterea ce o are – Pentru lucrare-a dăruit Atât cât și-a îngăduit. Darici de aur au fost dați, Iar când toți fost-au numărați, La douăzeci de mii erau. Minele care se vădeau Că din argint au fost făcute Sunt două mii și două sute.
Au dat deci, pentru Casa Lui, Cinci mii talanți ce s-au luat Numai din aurul curat; Darici, la zece mii, au dus; De-asemenea, au mai adus Argint, care-n talanți s-a dat Și zece mii a numărat. În acea zi, de bună seamă, Dată a fost multă aramă. Talanți-aramei se vădeau Că optsprezece mii erau; O sută mii s-au arătat Talanții ce, din fier, s-au dat.
Unii – dintre aceia cari, Peste familii sunt mai mari – De bună voie, fiecare, Daruri au dat, pentru lucrare. Cel care-a fost, peste popor, Ales să fie dregător, A mers și-a dat la visterie, Darici de aur cari o mie S-au dovedit la numărat; Potire – cincizeci – a mai dat; Veșminte a mai dăruit Cari preoțești s-au dovedit. În număr, ele fost-au deci, Atunci, cinci sute și treizeci.
Poporul celălalt a dat Și el un dar, foarte bogat. Darici de aur au fost dați, Iar când toți fost-au numărați, Erau la douăzeci de mii. S-au dat apoi, și două mii De mine, care se vădeau Precum că din argint erau. Haine de preoți au fost date, Cari șaizeci’șapte sunt de toate.
Nu cată fața celor mari; Deosebiri, între cei cari Bogați sunt sau săraci, nu-ncap ‘Naintea Lui: la fel Îi plac; Ale Lui mâini i-a modelat Pe toți și-apoi, viață le-a dat.
Căci dacă e bunăvoință, Atuncea, este cu putință, Ca tot ce fost-a dăruit, Să fie-apoi, bine primit, Seamă ținând, doar, la ce are Omul să dea, nu la ce n-are.