Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 7:5 - Biblia în versuri 2014

5 După aceea, Dumnezeu A așezat în gândul meu, Îndemnul de a număra Întreg poporul cari era Cu mine. M-am îmbărbătat Și-apoi o carte am aflat, Cu spița neamului celor Care, întâi, în țara lor, Se-ntoarseră din grea robie. În carte, în acest fel, scrie:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Dumnezeul meu mi-a pus pe inimă să adun nobilii, dregătorii și poporul, ca să-i înscriu în genealogii. Am descoperit cartea cu genealogia celor ce veniseră primii din captivitate, unde am găsit scrise următoarele:

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Dumnezeul meu mi-a pus în inimă dorința să îi adun pe cei cu o situație materială bună, pe administratori și pe oamenii din popor – ca să îi înscriu în listele genealogice. Am descoperit cartea care conținea genealogia primilor israelieni veniți din captivitate. În ea am găsit scrise următoarele cuvinte:

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Dumnezeul meu mi-a pus la inimă să-i adun pe nobili, pe guvernatori și poporul ca să-i înscriu în genealogii. Am găsit o carte a genealogiilor celor care urcaseră mai întâi și am găsit scris în ea:

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Dumnezeul meu mi-a pus în inimă gândul să adun pe mai-mari, pe dregători și poporul ca să-i număr. Am găsit o carte cu spițele de neam ale celor ce se suiseră întâi din robie și am văzut scris în ea cele ce urmează.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și Dumnezeul meu mi‐a pus în inimă să adun pe cei mari și pe dregători și pe popor ca să‐i scriu în cartea nașterilor. Și am aflat cartea nașterilor acelora care se suiseră mai întâi și am aflat scris în ea:

Onani mutuwo Koperani




Neemia 7:5
15 Mawu Ofanana  

Oameni-acești și-au căutat Spița de neam, dar n-au aflat Nimic în cartea spițelor, În ce privește neamul lor.


Să binecuvântăm, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu, Acela care a lucrat La inimă, la împărat, Spre a slăvi Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are!


Doamne, să-Ți amintești de mine Și pomenește-mă, spre bine, Pentru tot ceea ce-ai văzut, Pentru popor, că am făcut!”


De Tobia și Sambalat, Adu-Ți aminte, ne-ncetat, O Doamne, Dumnezeul meu! Adu-Ți aminte, tot mereu, De prorocița ‘ceea care, Noadia, drept nume are Și de prorocii ce-au cătat Ca să mă sperie, ne-ncetat!


Cetatea, mare, s-a vădit, Însă cei care-au locuit În ea, puțini se dovedeau, Iar case încă nu erau, Căci zidurile-au fost sfârșite, Dar case n-au fost construite.


Oameni-acești și-au căutat Spița de neam, dar n-au aflat Nimic, în cartea spițelor, În ce privește neamul lor Și dați au fost – precum se știe – Afar’ apoi, din preoție.


Căci Domnul dă înțelepciune, Și-n al tău suflet o va pune. Din gura Lui iese știință, Pricepere și cunoștință.


Tu recunoaște-L, fiul meu, Veșnic, pe Bunul Dumnezeu, Iar El te va călăuzi Și calea ți-o va netezi.


Prin harul Său, sunt, astăzi, eu, Ceea ce sunt. Iar harul Lui, Aflați dar, că zadarnic, nu-i, Față de mine. M-am trudit, Mai mult decât s-au ostenit Toți, laolaltă; dar nu eu, Ci harul de la Dumnezeu, Aflat în mine, ne-ncetat, Este cel care a lucrat.


Nu că noi înșine apoi, Suntem în stare ca, prin noi, S-ajungem să gândim ceva, Ce vine de la noi, cumva; Priceperea noastră, mereu, Ne vine de la Dumnezeu,


„Să fie mulțumiri, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Care, în Tit, a pus apoi, Aceeași râvnă, pentru voi.


La ce trudesc, anume, eu, Ce fel de luptă port, mereu, După puterea Lui cea mare – După a ei măsură, care A fost, în mine, așezată, Și prin tărie se arată.”


De-aceea, zic, dragii mei frați: Singuri, să nu vă înșelați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa