Neemia 7:2 - Biblia în versuri 2014

² Apoi, slujbași trimis-am eu, După Hanani – frate’ meu – Și după cel ce s-a chemat Hanania cari așezat Fusese căpetenie mare, Peste Ierusalim, căci are Teamă de-al nostru Dumnezeu Și credincios este, mereu, Încât pe mulți îi întrecea Prin faptele ce le făcea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² I-am pus responsabili peste Ierusalim pe fratele meu Hanani și pe Hanania, conducătorul citadelei, un om care întrecea pe mulți în credincioșie și în teamă de Dumnezeu,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Am dat ordine pentru Ierusalim rudei mele care se numea Hanani și lui Hanania – conducătorul zonei fortificate – care era un om ce depășea pe mulți în seriozitate și în frică de Dumnezeu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Le-am poruncit lui Hananí, fratele meu, și lui Ananía, căpetenia fortăreței din Ierusalím – pentru că el era un om fidel și se temea de Dumnezeu mai mult decât mulți alții –

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Am poruncit fratelui meu Hanani și lui Hanania, căpetenia cetățuiei Ierusalimului, om care întrecea pe mulți prin credincioșia și prin frica lui de Dumnezeu,

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și am dat lui Hanani, fratele meu, și lui Hanania, mai marele peste cetățuie, însărcinare asupra Ierusalimului: căci el era om credincios și se temea de Dumnezeu mai mult decât mulți.

Neemia 7:2 Mawu Ofanana

Geneza 42:18

A treia zi, Iosif s-a dus La ei și-a zis: „Precum v-am spus, Să faceți, de vreți să scăpați!

2 Samuel 23:3

Iată că Domnul, Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, Prin mine, azi, a glăsuit. Stânca lui Iacov mi-a vorbit: „Acela cari împărățește Și cari, dreptate, împărțește, Frică având de Dumnezeu,

1 Regi 18:12

De-l înștiințez pe împărat Și-n urmă, tu vei fi luat, De Duhul Domnului și dus Altundeva, ce va fi spus, Atuncea, împăratul meu? Chiar viața mi-o voi pierde eu. Nu-l știu pe împăratul, oare? Ahab are să mă omoare! Din tinerețea mea, mereu, Eu m-am temut de Dumnezeu.

1 Regi 18:3

Ahab ceru să vină-ndat’, Obadia, cel așezat Mai mare, peste casa lui, Și om al împăratului. – Obadia, de la-nceput, Teamă de Domnul a avut.

Neemia 1:2

Fratele meu, cari s-a numit Hanani. Cei ce-l însoțeau, Oameni din Iuda se vădeau. Când i-am văzut, i-am întrebat Despre Iudeii ce-au scăpat Din lanțurile de robie Și despre tot ce se mai știe Despre Ierusalim. Îndată,

Neemia 10:23

Hosea, Hașub, Hanania;

Neemia 13:13

Cămările, eu le-am luat Și-n urmă le-am încredințat În mâna preotului care Drept Șelemia, nume, are, În mâinile unui Levit Care Pedaia s-a numit Și-n mâna unui cărturar Care Țadoc se cheamă. Dar, Lângă-acești am așezat Încă un om, Hanan, chemat; Al lui Zecur fiu, se vădea, Precum și-al lui Matania. Oameni-aceștia – negreșit – Drept credincioși s-au dovedit. Ei fuseră însărcinați Cu împărțeala, între frați.

Neemia 2:8

Dacă măria-ta va vrea, Altă scrisoare să îmi dea Către Asaf cari, păzitor, Se află, al pădurilor Ce aparțin de împărat, Atuncea eu voi fi luat Lemne din care – mai apoi – Grinzi, pentru casă, face-voi Și porți care au să se puie La zidul de la cetățuie.” În urmă, eu am căpătat Scrisorile de la-mpărat, Pentru că Domnul Dumnezeu, Cu mine, fost-a, tot mereu.

Neemia 5:15

Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.

Neemia 7:3

Când cei doi oameni au venit, În felu-acesta le-am vorbit: „Să nu deschideți nimănui, Poarta Ierusalimului, Mai înainte să pornească Soarele ca să dogorească. Pe uși, să fie-ncuietori, Iar ale lor închizători În fața voastră să se-nchidă Și nimeni să nu le deschidă. Mai trebuie străji așezate. Locuitorii din cetate Vor sta de straje fiecare, În fața casei ce o are.”

Iov 1:1

În țara Uț a locuit Un om cari Iov a fost numit. El era om neîntinat; Își păstra sufletul curat, De rău, ferindu-se mereu, Căci se temea de Dumnezeu.

Psalmi 101:6

Privirea mea va fi-ndreptată Asupra credincioșilor Din țara mea și-al meu popor. Numai de cel neprihănit, Am să fiu eu, mereu, slujit.

Exodul 18:21

Alege, din popor, îndată, Oameni destoinici cari arată Că-s temători de Dumnezeu Și-s de încredere, mereu. Să fie oamenii acei, Dușmani ai lăcomiei. Ei, De tine puși apoi, să fie, Peste popor, capi peste-o mie; Capi peste-o sută să așezi, Și tot așa ai să urmezi Ca să pui capi peste cinzeci Și peste zece-n urmă. Deci,

Daniel 6:4

Atuncea, toți aceia cari Erau slujbașii săi cei mari, Cu-nfrigurare au cătat Ceva în contra lui, legat De treburi din împărăție, Să poată-n urmă ca să vie În fața împăratului Spre a pârî purtarea lui. Dar orișicât s-au străduit, Nici o greșeală n-au găsit Și astfel, despre lucrul său, N-au putut spune nimic rău.

Numeri 12:7

Nu tot așa-i cu robul Meu – Cu Moise – pentru că știu Eu Că Moise este, ne-ndoios, În toată casa-Mi, credincios.

Matei 24:45

Deci, cine-i al stăpânului Rob credincios și-ascultător, Pus peste ceata slugilor Să le dea hrana cuvenită, Mereu, la vremea potrivită?

Matei 25:21

„Bine, rob bun și credincios” – Zise stăpânul bucuros – „Puține lucruri ai păzit, Dar credincios te-ai dovedit. De-aceea, fi-vei înălțat Și peste multe așezat. Intră în bucuria mea! – Acolo, loc, tu vei avea.”

1 Corinteni 4:2

Ispravnicul – neîndoios – Găsit, trebuie, credincios, În lucrul care i-a fost dat, În tot ce i s-a-ncredințat.

2 Timotei 2:2

Voiesc să iei dar, seama bine, Și tot ceea ce, de la mine, Neîncetat, ai auzit Atuncea când eu am vorbit Față de martori, să vestești Și tu apoi; deci, să vorbești Și altora cari se arată De-ncredere și, totodată, Se dovedesc a fi-n măsură Să dea la alți-nvățătură.