Cei patru, grabnic, au plecat Și pe străjeri ei i-au chemat, La poarta care străjuia Intrarea în Samaria. Ei ziseră străjerilor: „Tabăra Sirienilor Este pustie. Am intrat Și nici un om nu am aflat, În corturile cele mari. Doar caii lor și mulți măgari – Chiar lângă corturi – sunt legați. Grabnic, veniți și vă uitați, Ca să vedeți că, negreșit, Este precum v-am povestit.”
Neemia 7:1 - Biblia în versuri 20141 În urmă, când am isprăvit Întregul zid de construit Și-am pus ușile porților Pe toate în canatul lor, Pe ușieri eu i-am chemat, Pe cântăreți i-am adunat Și pe cei care sunt Leviți Și-n slujbe fost-au rânduiți. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească1 După ce s-a reconstruit zidul și am pus porțile, au fost numiți în slujbele lor portarii, cântăreții și leviții. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20181 După ce s-a reconstruit zidul și i-am fixat porțile, au fost puși în slujbele lor portarii, cântăreții și leviții. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 După ce am construit zidul și am fixat ușile, au fost stabiliți ușierii, cântăreții și levíții. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 După ce s-a zidit zidul și am pus ușile porților, au fost puși în slujbele lor ușierii, cântăreții și leviții. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19311 Și a fost așa: după ce s‐a zidit zidul și au așezat ușile, au fost puși ușierii și cântăreții și leviții. Onani mutuwo |
Neemia 7:1
12 Mawu Ofanana
În urmă, Ezechia puse – Așa precum ‘nainte fuse – Pe preoți, după șirul lor Și după felul slujbelor. La fel, el i-a mai rânduit Pe cei ce-au fost de neam Levit. Atât Leviți, cât și preoți, În cete au fost puși, cu toți. Unii, de jertfe, se-ngrijeau Și-arderi de tot ei aduceau Pe-altar, sau jertfe cu menire De jertfe pentru mulțumire; Alții aveau, în grija lor, Conducerea cântărilor Ce pentru Domnul se-nălțau Și cari de laudă erau.
Al doilea an se împlinise, De când poporul se găsise Liber, din nou, în țara lui, Venit la Casa Domnului, De la Ierusalim. Sosise Luna a doua, când pornise, La lucru, al lui Șaltiel Fecior, chemat Zorobabel, Cu ai săi frați și-asemenea, Cu Iosua, cari se vădea Fiul lui Ioțadac. Cu ei, Erau preoți, Leviți și cei Cari din robie-atunci scăpară Și se întoarseră în țară. Leviți-au fost cei ce vegheau Lucrările ce se făceau. De la ani douăzeci, în sus, Erau toți cei pe cari i-au pus Să fie supraveghetori Pe lucru și pe lucrători.
Astfel, întregul nost’ popor, Cu cetele Leviților, Pun în cămările pe care Casa lui Dumnezeu le are, Daruri care din grâu sunt date, Din must și untdelemn luate. Tot în acele cămări sânt Uneltele Templului sfânt; Apoi, lângă acestea, stau Și preoții cari slujbe au, Cu ceata ușierilor, Precum și-a cântăreților. Astfel, am hotărât apoi, Precum că nimeni dintre noi Nu va lăsa Casa pe care Al nostru Dumnezeu o are.
Iată-i pe capii de ținut Care-au venit de au șezut Atuncea, la Ierusalim. Ceilalți – așa după cum știm – Cu toată ceata de preoți, Precum și cu Leviții toți, Se așezară fiecare Pe la moșia ce o are. La fel s-au dus de-au locuit Și cei ce-n Templu au slujit, Precum și fiii robilor Care urmași sunt ai celor Ce pentru Solomon slujiră.
Iată-i acum, pe-aceia cari, Peste Leviți erau mai mari Și care-aveau însărcinare De-a preamări, fără-ncetare, Pe Dumnezeu, cum rânduise David, atuncea când domnise: Primul Hașabia-i chemat, Iar Șerebia l-a urmat, Cu Iosua, acela care, Pe Cadmiel, părinte-l are. Sprijin, din partea fraților, Ei au avut, în slujba lor.
Când încă nu am terminat Lucrarea – căci n-am așezat Nici ușile-n canatul lor, Aflat în zidul porților – Vestea că lucrul s-a sfârșit, Iute ca vântul, s-a lățit. Lucrul acesta fu aflat, Îndată, și de Sambalat, De Tobia și de cel care Arab fusese, din născare Și cari, Gheșem, fost-a numit. Aceștia toți au auzit Căci gata e zidul acel Și nu mai sunt spărturi în el.
Zotsatsa