Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 6:9 - Biblia în versuri 2014

9 Oameni-aceștia căutau Să ne-nspăimânte, căci ziceau: „Li se înmoaie inima, Iar lucrul, nu și-l vor urma.” Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu întărește-mă, mereu!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Ei toți voiau să ne facă să ne temem, zicând: „Vor lăsa lucrarea din mâini și ea nu se va mai face“. Acum, te rog Dumnezeule: „întărește-mi brațele!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Ei toți doreau să ne sperie; și își ziceau: „Vor abandona lucrarea. Ea nu se va finaliza!” Eu m-am rugat: „Întărește-mi brațele(, Doamne)!”.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Ei toți voiau să ne intimideze, zicând: „Le vor slăbi mâinile de la lucrare și ea nu se va termina”. Acum, [Doamne], întărește mâinile mele!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze și își ziceau: „Li se va înmuia inima, și lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întărește-mă!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Căci toți voiau să ne înspăimânte zicând: Le vor slăbi mâinile de la lucru și nu se va face. Și acum, Dumnezeule, întărește‐mi mâinile!

Onani mutuwo Koperani




Neemia 6:9
23 Mawu Ofanana  

Voi, însă, să vă întăriți Și brațele vă oțeliți, Căci ale voastre fapte, iată, Au să primească o răsplată!”


După aceea, solii care, În slujbă, Sanherib îi are, În evreiește au vorbit, Strigând, s-audă – negreșit – Cei ce-n Ierusalim erau Și de pe ziduri îi priveau, Căci au voit, prin vorba lor, Să vâre groaza în popor, Sperând, astfel, să reușească, Cetatea să o cucerească.


Toți cei care – întâmplător – Se-aflaseră în jurul lor, Aur și-argint le-au dăruit, Averi și vite – negreșit – Precum și lucruri minunate. Pe lângă ele, au fost date Daruri de bună voie, care Făcute-au fost de fiecare.


De Tobia și Sambalat, Adu-Ți aminte, ne-ncetat, O Doamne, Dumnezeul meu! Adu-Ți aminte, tot mereu, De prorocița ‘ceea care, Noadia, drept nume are Și de prorocii ce-au cătat Ca să mă sperie, ne-ncetat!


În ziua-n care Te-am chemat, De-ndată Tu m-ai ascultat. Îmbărbătare am primit, Iar sufletul mi s-a-ntărit.


De câte ori teama îmi vine, Încrederea mi-o pun în Tine.


Vai, cât ești Tu de-nfricoșat, În sfântul Tău locaș. Mereu, Poporului Său, Dumnezeu Îi dă putere și tărie. Binecuvântat, Domnul fie!


La Tine Doamne, caut eu A mea scăpare, tot mereu, Căci numai astfel, niciodat’, Nu voi rămâne rușinat.


Puterea Lui l-a întărit Pe cel ce este obosit, Iar pe cel cari a leșinat, Puterea Lui l-a ridicat.


Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.


Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”


Îl întăresc pe cel aflat În Babilon, drept împărat, Și-n mâna lui pun sabia. În timpu-acesta vor cădea, Sfărmate, brațele pe care Cel ce e Faraon le are, Să geamă înaintea lui, Cu geamătul rănitului Care ajunge ca să cadă, În ale morții gheare, pradă.


Acele vremuri, când sosesc, În Domnul am să-i întăresc Și vor umbla-n Numele Lui” – Zice Cuvântul Domnului.


Dar El, atuncea, mi-a răspuns: „Destul îți este harul Meu. Iată, puterea Mea, mereu, În slăbiciune, e vădită Că a ajuns desăvârșită.” Deci, mult mai bucuros – mereu – Cu slăbiciuni, mă laud eu, Căci doar așa, puterea care, Domnul Iisus Hristos o are, Poate ca să rămână-n mine.


Ca să Îl rog, ca potrivit Cu harul Său nemărginit – Cu bogăția slavei Sale – Vouă, să vă arate-o cale, Prin care-apoi, să reușiți, Omul lăuntric, să-l zidiți, Prin Duhul Lui, ca, ne-ndoios,


Încolo, fraților, să știți, Ca-n Domnul, să vă întăriți Și scut, doresc eu, să vă fie, A Lui putere și tărie.


Pot totul, în Hristos, mereu, De care, întărit, sunt eu.


De-aceea, să vă întăriți Genunchii ce vă sunt slăbiți; De-asemeni, trebuie-ntărite Și mâinile ce-s obosite.


Dar Dumnezeul harului – Cel care-n bunătatea Lui, La a Lui slavă, va adus, Acuma, prin Hristos Iisus – După ce o să suferiți Puțin timp doar, desăvârșiți O să vă facă. Vă-ntărește, Putere-apoi, vă dăruiește Și veți ajunge, negreșit, Cu toți, atunci, de neclintit.


David era-n mare strâmtoare, Căci toți voiau să îl omoare Cu pietre, căci erau mâhniți, Furioși și-n contra lui porniți, Pentru tot ce s-a întâmplat. Dar David s-a îmbărbătat Și s-a-ncrezut în Dumnezeu, Care l-a sprijinit, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa