Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 6:8 - Biblia în versuri 2014

8 Când am citit, răspuns am dat, Scrisorilor lui Sambalat: „Ce-ai scris tu, în a ta scrisoare, E ceea ce ți se năzare. Nu e nimic adevărat Din ceea ce ai înșirat, Căci vorbele ce le-ai rostit, Tu însuți doar, le-ai născocit!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Nu sunt adevărate cuvintele pe care le spui. Tu le inventezi din inima ta“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Cuvintele pe care le spui, nu sunt adevărate! Tu personal le-ai conceput!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Dar eu am trimis să i se spună: „Vorbele acestea nu sunt cum le spui tu, pentru că tu le născocești din inima ta!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născocești!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și am trimis la el zicând: Nu este niciunul din lucrurile pe care le spui, ci le născocești din inima ta.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 6:8
12 Mawu Ofanana  

Ba chiar proroci, tu ai adus, Pe care-n urmă, tu i-ai pus Ca la Ierusalim, de-ndat’, Să te numească împărat, Peste-a lui Iuda țară. Eu Voi scrie la-mpăratul meu, Despre aceste lucruri toate. Mai bine, stai și te socoate Și vino să ne întâlnim, Grabnic, și să ne sfătuim.”


Pricina mea. Voi sunteți buni, Numai să făuriți minciuni! Doctori sunteți, dar niciodat’, Pe nimeni nu ați vindecat.


Cuvintele, de el rostite, Drept mincinoase-s dovedite Și pline de-nșelătorie, Pentru că el nu vrea să știe Ceea ce-nseamnă-nțelepciune Ca să lucreze-n fapte bune.


Cei care vor să mă omoare Îmi întind curse la picioare; Cei ce-mi voiesc nenorocirea, Cu răutăți doar, umplu firea Și toată ziua se vădesc Cum că înșelăciuni urzesc.


Vicleanule, limba-ți urzește Doar răutăți și se vădește La fel ca briciul ascuțit.


Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.


Cei doi – adică cei aflați Pe jilțurile de-mpărați – Doar rău să-și facă, vor căta. Chiar la o masă de vor sta Și împreună au să fie, Își vor vorbi cu viclenie. Însă nu au să izbutească Și astfel are să sosească Sfârșitul – cum e stabilit – Numai la timpul potrivit.


Pui de năpârci! Cum să puteți, Voi, lucruri bune, să spuneți, Când sunteți răi? Cunoscut este Faptul, că gura vă vorbește Doar din al inimii prinos.


Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.


Adânc, în ochi și i-a vorbit: „La scaunul Cezarului Stau eu, și doar în fața lui, Urmează să fiu judecat. Căci, pe Iudei, eu – niciodat’ – Nu i-am nedreptățit, știi bine.


Atunci când Pavel a venit, Iudeii toți, care-au sosit De la Ierusalim, s-au dus Și, împotrivă, i-au adus Învinuiri multe și grele. Însă, nici una dintre ele, Nu au putut s-o dovedească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa