Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 6:16 - Biblia în versuri 2014

16 Vrăjmașii noștri, când aflară Că am sfârșit, se-nspăimântară Și s-au smerit, căci au știut Că lucrurile s-au făcut Prin voia Celui cari, mereu, Este al nostru Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Toți dușmanii noștri au auzit lucrul acesta și toate națiunile care erau în jurul nostru s-au temut, s-au smerit foarte mult și au recunoscut că lucrarea aceasta a fost făcută cu ajutorul Dumnezeului nostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Toți dușmanii noștri au auzit de acest lucru; și toate popoarele din jurul nostru s-au temut (de noi), s-au smerit foarte mult și au recunoscut că noi am făcut această lucrare cu ajutorul (Dumne)zeului nostru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Când au auzit toți dușmanii noștri, s-au temut toate popoarele care erau în jurul nostru și au căzut foarte mult în ochii lor, căci de la Dumnezeul nostru a fost făcută lucrarea aceasta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Când au auzit toți vrăjmașii noștri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult și au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și a fost așa: când au auzit toți vrăjmașii noștri, toate neamurile care erau în jurul nostru s‐au temut și au scăzut foarte mult în ochii lor: și au cunoscut că lucrul acesta era făcut de la Dumnezeul nostru.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 6:16
16 Mawu Ofanana  

Când Sambalat a auzit – Cel care fost-a Horonit – Și-un Amonit – cari se vădea Că se chemase Tobia – S-au mâniat. Nu le-a plăcut – Deloc – atunci când au văzut Că cineva se-nteresează De Israel și că lucrează Spre binele copiilor Din al lui Israel popor.


Când auzit-a Sambalat, Că noi zidim, s-a mâniat Și și-a bătut joc de toți cei Cari se vădeau a fi Iudei.


Dar Sambalat, cu Tobia, Cu-Arabii și de-asemenea Cu cei ce fost-au Amoniți Și cu cei cari sunt Asdodiți Se supărară foarte tare Când auziră vești, prin care Li se spunea că zidul crește, Că zi de zi, el se sporește Și că poporu-i în măsură Să dreagă orișice spărtură.


Pe-atuncea, mulți fruntași erau Dintre Iudei, cari trimiteau Scrisori la Tobia și-astfel, Primeau răspunsuri, de la el.


Fă Doamne, de a fi știut Că Tu ești Cel care-a făcut Lucrul acesta, printre cei Ce se vădesc dușmani ai mei!


Chiote-am scos, de veselie, Și am cântat de bucurie. Popoarele când au văzut, Au cuvântat: „Domnu-a făcut, Mari lucruri, pentru Israel!”


Cei care, ură, îi arată Sionului, fie – de-ndată – Plini de rușine, iar apoi – Speriați – să deie înapoi!


Domnul – acum – zidește iară, Ierusalimul și, în țară, Cei surghiuniți din Israel, Aduși vor fi, de către El.


El a făcut de le-a sărit Roțile carelor, de-ndată, Fiindu-le îngreunată Înaintarea, în ăst fel. Atunci, au zis: „De Israel, Noi trebuie ca să fugim Acum, și să ne-adăpostim, Căci iată, Dumnezeu e Cel Care se luptă pentru el, În contra noastră. Să fugim, Căci altfel, toți o să pierim!”


Când acea vreme o să vină, Astă cetate va fi plină De slavă și are să-Mi fie O pricină de bucurie, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Ele afla-vor, cu mirare, Despre tot binele pe care Eu am să-l fac. Vor fi uimite Și-au să rămână-ncremenite, Când au să vadă fericirea Ce o voi da și propășirea.”


Descântecul pe cari mi-l ceri, În Iacov, nu are puteri. Vrăjitoria – tot la fel – Nu are forță-n Israel. Iată în ce fel se vorbește, Atuncea când se pomenește De Iacov și de Israel: Domnul făcut-a, pentru el, Mari fapte-n văzul tuturor.


Acuma, iată ce vă spun: Găsesc că lucrul cel mai bun, Este ca înțelepți să fiți. De-aceea, nu mai necăjiți Oameni-acești. Dați-le pace! Să nu aveți cu ei de-a face, Căci dacă astă încercare, Sau altfel spus – astă lucrare – Din partea lor este pornită, Are să fie nimicită.


De când, acestea, le-am aflat, Inima noastră s-a tăiat. S-a dus toată nădejdea noastră – S-a spulberat, în fața voastră – Căci știm că Domnul vost’, mereu, E-adevăratul Dumnezeu În ceruri sus și pe pământ. Alții, asemeni Lui, nu sânt.


„Eu știu că Domnul e Cel care V-a dat această țară mare. Pe toți, acum, ne-a apucat Groaza de voi și ne-ncetat, Toți oamenii din țara noastră, Vor tremura, în fața voastră.


Când cei care împărățeau Peste-Amoriții, cari se-aflau Peste Iordan, spre asfințit – Și tot poporul Canaanit De lângă mare – au aflat Precum că Domnul a secat Atunci, apa Iordanului Pentru ca tot poporul Lui, Să poată trece liniștit, Tăiați, în inimi, s-au simțit Și îngroziți au fost astfel, De oamenii lui Israel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa