Neemia 6:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ De Tobia și Sambalat, Adu-Ți aminte, ne-ncetat, O Doamne, Dumnezeul meu! Adu-Ți aminte, tot mereu, De prorocița ‘ceea care, Noadia, drept nume are Și de prorocii ce-au cătat Ca să mă sperie, ne-ncetat!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ „Dumnezeul meu, adu-Ți aminte de Tobia și de Sanbalat, precum și de aceste fapte ale lor! Adu-Ți aminte și de profetesa Noadia, precum și de ceilalți profeți care au vrut să mă facă să mă tem!“

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ „Dumnezeul meu, amintește-Ți de Tobia și de Sanbalat; și nu uita aceste fapte ale lor! Amintește-Ți și de profetesa Noadia, ca și de ceilalți profeți care au vrut să mă sperie!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Adu-ți aminte, Dumnezeule, de Tobía și de Sanbalát, potrivit cu aceste fapte ale lor! Și de Noadía, profetesa, și de ceilalți profeți care voiau să mă sperie.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Adu-Ți aminte, Dumnezeule, de Tobia și de Sanbalat și de faptele lor! Adu-Ți aminte și de Noadia, prorocița, și de ceilalți proroci care căutau să mă sperie!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Adu‐ți aminte, Dumnezeul meu, de Tobia și Sanbalat după faptele lor și de prorocița Noadia și de ceilalți proroci care voiau să mă înspăimânte.

Neemia 6:14 Mawu Ofanana

Neemia 13:29

Doamne, al nostru Dumnezeu, De ei, să-Ți amintești, mereu, Căci preoția au spurcat Și legământul încheiat De către ceata de preoți, Precum și de Leviții toți.

Neemia 5:19

Doamne, să-Ți amintești de mine Și pomenește-mă, spre bine, Pentru tot ceea ce-ai văzut, Pentru popor, că am făcut!”

Psalmi 137:7

Doamne, de fiii cei pe care Țara Edomului îi are, Să-Ți amintești, necontenit, Căci ei atunci când s-a găsit Ierusalimu-n strâmtorare, Strigat-au toți, în gura mare: „Să-l radeți! Dărâmat să fie! Să-l radeți dar, din temelie!”

Psalmi 22:1

O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?

Psalmi 63:1

Doamne, ești Dumnezeul meu, Pe care-L caut tot mereu! Iată că sufletu-mi oftează Căci după Tine însetează. Sărmanu-mi trup se ofilește Că după Tine doar tânjește, Într-un pământ sec și uscat, Cari nu-i de apă adăpat.

Exodul 15:20

A lui Aron soră, Maria, Ca să-și arate bucuria, Atunci, în mână a luat, Iute-o timpană și-a cântat. Femeile, când au zărit-o, În mare grabă-au însoțit-o. Timpane-n mâini, ele, purtând, Au mers pe urma ei, jucând.

Ieremia 14:15

De-aceea, Eu așa vorbesc, Despre cei care prorocesc În al Meu Nume tot mereu, Chiar dacă nu i-am trimis Eu: „Proroci-aceștia au să cadă, Foamei și sabiei, drept pradă!”

Ieremia 14:18

Iată ce pot, pe câmp, vedea: Morții ce-i face sabia. Dacă mă-ntorc către cetate, Zăresc ființe întristate Cari de putere sunt sleite Fiind de foame chinuite. Chiar și prorocul, însoțit De către preot, au pornit Prin țară: nu știu ce-i așteaptă Și nu știu încotro se-ndreaptă.”

Ieremia 28:1

Același an se dovedea, Iar timpul chiar se potrivea A fi vremea când Zedechia, În Iuda, a luat domnia. Luna a cincea începea Și era anu-al patrulea, Când Hanania – acel care, Părinte, pe Azur, îl are – S-a dus la Casa Domnului, Spre a vorbi poporului. Din Gabaon era, de loc, Și se vădea a fi proroc. La Casa Domnului s-a dus Și-acolo, mie, el mi-a spus – În fața-ntregului popor, Precum și a preoților – Acest cuvânt: „Ia seama bine

Ieremia 28:10

Atunci, prorocul Hanania S-a repezit la Ieremia, Iar jugul care l-a purtat La gât, de-ndat’ l-a sfărâmat.

Ieremia 28:15

Apoi, prorocul Ieremia Mai zise către Hanania: „Ascultă dar! Domnul mi-a zis, Precum că nu El te-a trimis. Tu nu ești deci, al Său proroc, Iar oamenilor din ăst loc, Le-ai insuflat încrederea, Dar mincinoasă este ea.

Matei 24:11

Mulți mincinoși au să se nască Proroci; iar singura dorință A lor, va fi, de-i cu putință, Pe cât mai mulți, să îi înșele.

Matei 24:24

Că au să fie mulți Hristoși, Și mulți prorocii mincinoși. Vor face semne, minuni mari, Să-nșele chiar și pe cei cari Au fost aleși. Luați aminte! –

Matei 7:15

„De-acei proroci ce mint, vegheați Să nu ajungeți, înșelați. Ei au să vină, pe la voi, Lupi, îmbrăcați în piei de oi.

2 Timotei 3:8

După cum Iane – însoțit De Iambre – s-a împotrivit Lui Moise, tot așa, și ei – Adică oamenii acei – La adevăr, se-mpotrivesc, Ca și cei care se vădesc Cum că, de minte, sunt lipsiți, Și care-s, astfel, osândiți, În tot ceea ce-i cu privință La starea noastră de credință.

1 Ioan 5:16

Dacă îl vede cineva, Pe-un frate, c-a greșit, cumva, Păcătuind – și-acel păcat Nu-i către moarte îndreptat – Rugi facă, pentru frate’ său, Spre-a îndrepta lucrul cel rău. Dacă așa va proceda, Dumnezeu, viața, îi va da, Pentru cel care s-a rugat, Cari n-a făcut nici un păcat. Dar este și-un păcat mai mare Ce merge pe-a morții cărare. Pentru cel care o să poarte Acel păcat ce duce-n moarte, Nu îi voi spune, nimănui, Ca să se roage, Domnului.

Revelația 19:20

Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.