Neemia 5:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ „Nu-i bine dar, ce-ați făcut voi! Nu trebuia ca să umblați, În frica Domnului, dragi frați, Pentru a nu ajunge iară, A fi, la neamuri, de ocară?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Atunci eu am zis: ‒ Ce faceți voi nu este bine. N-ar trebui să umblați în teamă de Dumnezeul nostru, ca să nu fiți de rușinea națiunilor, a dușmanilor noștri?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Eu am mai zis: „Ce faceți voi, nu este bine! Oare nu ar trebui să umblați în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu ajungeți ridicoli în fața popoarelor care ne dușmănesc?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Apoi le-am zis: „Nu este bun lucrul pe care îl faceți. Oare nu ar trebui să umblați în teama de Dumnezeul nostru, ca să nu fim de batjocură pentru națiuni, dușmanii noștri?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine. N-ar trebui să umblați în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă?

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și am zis: Lucrul pe care‐l faceți nu este bun. Oare nu trebuie să umblați în frica Dumnezeului nostru ca să nu fim de ocară neamurilor, vrăjmașii noștri?

Neemia 5:9 Mawu Ofanana

Geneza 20:11

Avram răspunse hotărât: „Credeam că fi-voi omorât, Din pricina nevestei, eu, Căci nu-i teamă de Dumnezeu, La oamenii din țara asta.

Geneza 42:18

A treia zi, Iosif s-a dus La ei și-a zis: „Precum v-am spus, Să faceți, de vreți să scăpați!

2 Samuel 12:14

Dar pentru că dușmanii Lui Hulesc Numele Domnului – Căci ei, cu toții, au văzut Ce fel de faptă ai făcut – Fiul pe care l-ai primit, Are să moară, negreșit!”

Neemia 4:4

Doamne, ascultă cum vorbesc Și-n ce fel ne batjocoresc! Întreg valul ocărilor Trimite-l Doamne-asupra lor Și pe-un pământ străin să fie Luați și duși în grea robie!

Neemia 5:10

Eu însumi am împrumutat Argint și grâu, dar n-am luat Vreo camătă. Slujbașii mei – Și frați-apoi – au dat și ei Argint și grâu. Să terminăm! De datorie, să uităm!

Neemia 5:15

Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.

Psalmi 90:11

Dar cine oare, seamă ține – Așa după cum se cuvine – Vreodată, de a Ta mânie Și de nespusa ei tărie? Sau cine ia în seamă, oare, A Ta urgie arzătoare – Așa după cum se cuvine – Ca să se teamă-apoi, de Tine?

Proverbe 16:29

Omul care-i asupritor, Pe-al său aproape-l amăgește Și-l duce de se prăpădește.

Proverbe 17:26

Nu-i bine a fi osândit, La gloabă, cel neprihănit; Și nici pe cel de neam ales Să nu îți dea inima ghes, Într-un moment de rătăcire, Să-l bați, pentru neprihănire.

Proverbe 18:5

Omului rău, să nu-i privești Fața, ca să-l nedreptățești Pe cel care s-a dovedit Că este om neprihănit.

Proverbe 19:2

Pagubă-i lipsa de știință; Iar cine, în necunoștință, ‘Nainte fuge neghiobește, Mereu, tot rău o nimerește.

Proverbe 24:23

Ascultă ce au mai gândit Cei înțelepți: „Nu este bine, La judecată, a se ține Seamă, de fața omului.”

Езекиел 36:20

Când printre neamuri au venit, Numele-Mi sfânt L-au pângărit, Încât în orice loc mergeau, Oamenii – despre ei – spuneau: „Ăsta-i poporul Domnului, Care-a plecat din țara lui, Pentru că el a trebuit S-o părăsească, negreșit.”

Levitic 25:36

Dobândă, să nu-i iei, nicicând. Să nu îți dea, cumva, prin gând, Să îi iei camătă. Mereu, Tu teme-te de Dumnezeu, Și lasă a trăi, cu tine, Și frate’ tău, să-ți fie bine.

Fapte 9:31

Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.

Romani 2:24

„Din a ta pricină” – s-a zis Și, în Scriptură, este scris – Că „Numele lui Dumnezeu, Hulit, în lume, e, mereu”.”

1 Timotei 5:14

Deci, văduvele cele care Sunt tinerele, fiecare, Voiesc a fi iar, măritate, La a lor casă, așezate, S-aibă copii pe lângă sine, Să fie bune gospodine, Și să nu dea, cumva, afară, Nici un motiv pentru ocară, Potrivnicului. Să știți voi,

Titus 2:5

Apoi, să fie cumpătate, Să-și aibă viețile curate Și să își vadă, fiecare, De treaba casei ce o are. De-asemenea, bune să fie Și-apoi, necontenit, să știe, Supuse-a fi, bărbaților, Ca nu cumva, purtarea lor – Pe unii, care-n jur le sânt – Despre-al lui Dumnezeu cuvânt, Să-i facă-a spune vorbe rele, Văzând că nesupuse-s ele.

1 Petru 2:12

Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.

1 Samuel 2:24

Copiii mei, ce-am auzit Spunându-se de voi, mereu, Nu e de bine. Cum văd eu, Prin ceea ce ați săvârșit, Făcut-ați de-a păcătuit Întreg poporul Domnului.