Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 5:7 - Biblia în versuri 2014

7 Și i-am mustrat pe-aceia cari Se dovedeau a fi mai mari. M-am dus la ei și le-am vorbit: „Dar nu cumva, v-ați pomenit Ca împrumuturi să le dați – Cu camătă – la ai voști’ frați?” Mare mulțime strâns-am eu, Atunci, pe dată-n jurul meu

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili și pe dregători, zicându-le: ‒ Voi împrumutați cu dobândă pe frații voștri? Am strâns o mare adunare împotriva lor

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 După ce m-am gândit, am certat pe cei care aveau o situație materială bună și pe administratori. Le-am spus: „Voi împrumutați cu dobândă pe frații voștri?!” Am convocat o mare adunare împotriva lor;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 M-am hotărât să-i mustru pe nobili și pe guvernatori și să le spun: „Voi luați camătă de la frații voștri”. Și am pus împotriva lor o adunare mare

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Am hotărât să mustru pe cei mari și pe dregători și le-am zis: „Ce, voi împrumutați cu camătă fraților voștri?” Și am strâns în jurul meu o mare mulțime

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și m‐am sfătuit în inima mea și am mustrat pe mai mari și pe dregători și le‐am zis: Voi luați camătă fiecare de la fratele său. Și am chemat împotriva lor o adunare mare.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 5:7
25 Mawu Ofanana  

Cel care l-a împrumutat Să îi ia tot ce-a adunat, Iar întreg rodul muncii lui Să fie al străinului!


Doamne, cine-o să reușească, În al Tău cort să locuiască? Cine – din cei de pe pământ – Va sta pe muntele Tău sfânt?


El nu-și dă banii cu dobândă Și nici nu o să stea la pândă Ca să ia mită, ne-ncetat, Contra celui nevinovat. Cel care-așa purtări arată, N-o să se clatine vreodată.


Inima-n piept îmi tresălta Și mă-ndemna din partea Ta: „Caută Fața Mea, mereu!”, Și Fața Ta o caut eu!


Cutremurați-vă! Vegheați! Vegheați să nu păcătuiți! În inimi, să vă repetați Lucrul acest când vă găsiți În patul vost’: tăceți apoi. (Oprire)


Dar cine-o să mă sprijinească Și împotriva răilor, O să îmi deie ajutor?


Mânia o să Mi-o stârniți. Ea are-ndată a se-aprinde Și sabia vă va cuprinde, Ștergându-vă dintre cei vii. Orfani vor fi ai voști’ copii, Iar soațele, asemenea, Căci văduve vor rămânea.


Dacă un bine ai făcut, Când ai dat bani cu împrumut Celui ce e sărac și vine Să se-mprumute de la tine – Iar el e din al Meu popor – Cu omul care-ți e dator, Să nu te porți ca un avar – Să nu fii ca un cămătar Și să-i iei camătă, cumva.


Prietenia tăinuită, Nu e atât de prețuită Pe cât mustrarea se vădește, Pe față când ea se rostește.


Cel cari de lege e lipsit, Doar pe cel rău l-a preamărit; Astfel, mânia îi stârnește Aceluia ce o păzește.


În tine se fac daruri care Sunt pentru-a sângelui vărsare. Iei camătă și te grăbești, Aproapele, să-ți jefuiești. Însă de Mine, uiți mereu” – Spusese Domnul Dumnezeu.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Destul vă e, cârmuitori, Ai lui Israel domnitori! Cu silnicia, isprăviți Și cu răpirile sfârșiți! Faceți dreptate și cătați Doar drept, mereu, să judecați! Pe-al Meu popor, să-l ocrotiți Și stoarcerea lui s-o sfârșiți!” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Să nu faceți, la judecată, Vreo nedreptate, niciodată: Pe cel sărac, să nu-l priviți La față, ca să-i părtiniți, În schimb, pe toți aceia cari Sunt dintre oamenii cei mari; După dreptate, căutați, Pe toți ca să îi judecați.


Dobândă, să nu-i iei, nicicând. Să nu îți dea, cumva, prin gând, Să îi iei camătă. Mereu, Tu teme-te de Dumnezeu, Și lasă a trăi, cu tine, Și frate’ tău, să-ți fie bine.


Să te asculte, trebuiește Să-l spui Bisericii. De iar N-o să asculte, lasă-l dar, Și drept păgân să-l socotești Sau ca pe-un vameș să-l privești; Așa va fi el, pentru tine.


Astfel, de-acum în colo, noi N-avem a mai cunoaște-apoi, În felul lumi-acesteia – Să știți – nicicând, pe nimenea. Chiar dacă noi – cum am văzut – Că pe Hristos, L-am cunoscut În felul lumii, nici pe El Nu Îl mai știm, acum, astfel.


„Când a venit Chifa apoi, În Antiohia, la noi, În față-i, m-am împotrivit, Căci el era de osândit.


Pe cei care păcătuiesc, Mustră-i, atunci când se găsesc Toți, laolaltă, adunați, Ca astfel, frică – ceilalți frați – Să aibă, și să ia aminte.


Aceste lucruri, le vestește, Cu-nțelepciune sfătuiește Și mustră-atuncea când se cere, Pe fiecare, cu putere; Și nimenea să nu-ndrăznească Apoi, să te disprețuiască.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa