Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 5:2 - Biblia în versuri 2014

2 Unii din oamenii acei Au zis: „Noi și ai noștri fii, Cu fetele și cu soții, În număr mare ne vădim. Dați-ne grâu, ca să trăim!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Erau unii care ziceau: ‒ Noi, fiii și fiicele noastre suntem mulți. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca și să trăim.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Erau unii care spuneau: „Noi, fiii și fiicele noastre suntem mulți. Să ni se dea grâu, ca să avem ce să mâncăm; și astfel, să putem trăi!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fiicele noastre suntem mulți; trebuie să facem rost de grâu ca să mâncăm și să trăim”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți; să ni se dea grâu ca să mâncăm și să trăim.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și erau unii care ziceau: Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți și cerem grâu, ca să mâncăm și să trăim.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 5:2
11 Mawu Ofanana  

Din toate țările veneau Oameni și, grâne, cumpărau, Căci grâu, doar Iosif mai avea. În jur, foametea se-năsprea.


Am auzit că se găsește Grâu, în Egipt. Deci, trebuiește Să mergeți și să cumpărați, Cât grâu puteți. Vă înturnați, Grabnic apoi. Altfel, murim! Numai așa, sper să trăim!”


Iuda i-a spus: „Lasă-l cu noi! Ți-l voi aduce înapoi Și astfel, toți o să trăim – De foame, nu o să pierim.


De ce trebuie să murim? Ne cumpără, și-o să trăim! Dă-ne sămânță, să lucrăm Pământul, și să-l semănăm! Așa doar, vom trăi – să știi – Și nu-s ogoarele pustii.”


Fiii prorocilor aveau Neveste, care-i însoțeau. Atuncea, una din femei A alergat la Elisei Și-i spuse: „Iată, soțul meu Pierita-n luptă și-astfel, eu Sunt singură, cu doi copii. Află acum că ai mei fii – Foarte curând – vor fi luați Și-n sclavi, în urmă, transformați, De cel care l-a-mprumutat – Pe când trăia – pe-al meu bărbat! Mai află dar, că omul meu Teamă avea, de Dumnezeu.”


Alții au spus: „Ogoarele Și viile și casele Zălog le punem, căci dorim, Grâu – pentru pâine – să primim Ca foametei să-i facem față Și să scăpăm cu toți, cu viață.”


Deși voi mult ați semănat, Puțin ați strâns și ați mâncat. Sătui, însă, tot nu sunteți. Sete vă e, degeaba beți. Cu straie v-ați înfofolit, Însă tot nu v-ați încălzit. Cel cari simbrie dobândește, În pungă spartă o zvârlește!”


Dacă n-o să Mă ascultați Și dacă slavă n-o să-I dați Numelui Meu, arunc în voi Blestemul și blestem apoi Ceea ce-ați binecuvântat. Aflați că am și blestemat, Căci loc, în inimi, n-ați găsit, Pentru ceea ce-am poruncit” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


„Atunci când împrumuți, cumva, Pe al tău frate, cu ceva – Argint, merinde, sau altfel De lucruri date – de la el, Dobândă, nu vei fi luat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa