Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 5:17 - Biblia în versuri 2014

17 Cei cari la masa mea mâncau, O sută cincizeci se vădeau. Erau Iudei și slujitori Și-asemenea și dregători. Apoi, alăturea de ei, Se adunau și toți acei Cari dintre neamuri se vădeau Și care, pe la noi, veneau.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Mai mult, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbați dintre iudei și dintre dregători, în afară de cei care veneau dintre națiunile care erau în jurul nostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 În plus, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbați dintre iudei și dintre administratori, în afară de cei care veneau acolo și aparțineau de popoarele din jur.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și guvernatori, și cei care veneau la noi dintre popoarele dimprejurul nostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și chiar la masa mea erau o sută cincizeci de bărbați din iudei și din dregători, afară de cei ce veneau la noi de la popoarele care erau în jurul nostru.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 5:17
8 Mawu Ofanana  

Precum a dat David porunci – Doar la Ierusalim a stat Mefiboșet, la împărat, Căci era oaspetele lui, La masa împăratului. Mereu, fusese slăbănog, Căci de picioare-a fost olog.


„Apropie-te!” – l-a-ndemnat David apoi. „De bună seamă, Nu trebuie să ai vreo teamă, Pentru că te-am chemat la mine, Cu gândul de a-ți face bine, Așa precum aveam în plan, Din pricina lui Ionatan. Vreau ca să-ți fie dăruite Pământurile stăpânite, Cândva, de Saul. Vei avea – Mereu – un loc, la masa mea.”


Strânge întregul Israel, La muntele chemat Carmel. Ia și prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are. Sunt patru sute și cincizeci Acei proroci. Când ai să pleci, Să-i strângi și pe acei pe care A voastră Astartee-i are. Căci dacă stai să îi socoți, Ei, patru sute, sunt, de toți. La masa Izabelei stau, Unde, de hrană, parte au.”


„Tatăl meu, David, a murit, Fără ca să fi reușit Să-nalțe-o casă, Domnului, Din pricina războiului Cu care l-au înconjurat Ai lui vrăjmași, neîncetat. Domnul i-a pus, pe fiecare, Apoi, sub ale lui picioare.


Mai mult de-atât, eu am lucrat La ziduri și n-am cumpărat Ogoare. Toți slujbași mei, Cu mine au lucrat și ei.


Alta e starea omului Care, la suflet, e ales. Omul acest – bine-nțeles – Pe al său cuget îl va pune Să stăruiască-n fapte bune.”


Mereu, pe sfinți, să-i ajutați, Când, în nevoie, sunt aflați. De oaspeți, trebuie să știți, Ca, primitori, oricând, să fiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa