Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 5:15 - Biblia în versuri 2014

15 Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul, luând de la ei pâine și vin, în afară de cei patruzeci de șecheli de argint. Chiar și slujitorii lor asupreau poporul. Eu însă nu am făcut așa, din teamă de Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Înainte de mine, primii guvernatori exploatau poporul, luând de la ei pâine și vin, în afară de cei patruzeci de șecheli de argint. Chiar și slujitorii lor practicau exploatarea poporului. Dar eu nu am procedat astfel – din frică de Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Dar primii guvernatori care fuseseră înaintea mea au îngreunat poporul și au luat de la el pâine și vin în afară de cei patruzeci de [sícli de] argint; ba chiar și slujitorii lor stăpâneau peste popor. Dar eu nu am făcut așa pentru că mă tem de Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut așa din frică de Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Dar dregătorii de mai înainte, care au fost înainte de mine, împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor domneau peste popor. Dar eu n‐am făcut astfel, căci mă temeam de Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 5:15
19 Mawu Ofanana  

Avram răspunse hotărât: „Credeam că fi-voi omorât, Din pricina nevestei, eu, Căci nu-i teamă de Dumnezeu, La oamenii din țara asta.


A treia zi, Iosif s-a dus La ei și-a zis: „Precum v-am spus, Să faceți, de vreți să scăpați!


Mai mult de-atât, eu am lucrat La ziduri și n-am cumpărat Ogoare. Toți slujbași mei, Cu mine au lucrat și ei.


„Nu-i bine dar, ce-ați făcut voi! Nu trebuia ca să umblați, În frica Domnului, dragi frați, Pentru a nu ajunge iară, A fi, la neamuri, de ocară?


Vedeți dar, că nu s-a-ntâmplat Așa ceva, căci n-am făcut Astfel de fapte! M-am temut De Domnul, de mărirea Lui!


Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Ferice e de omul care, Mereu, teamă de Domnul are Și în porunca Domnului, Își va afla plăcerea lui!


Domnul iubește pe acel Cari teamă va avea de El, Punând toată nădejdea lui În bunătatea Domnului.


Prin dragoste, credincioșie, Nelegiuirea o să fie, De către oameni, ispășită; Chiar și prin frica zămislită Din teama de Stăpânul său, Se-abate omul, de la rău.


Când cel care pe tron va sta, Minciunii, crez va arăta, Atuncea slujitorii lui Vor fi argați ai răului.


Aceia cari – de bună seamă – De Domnul știu ca să se teamă, Asculte glasul Robului Venit din partea Domnului! Cel cari în beznă-a rătăcit, Căci de lumină-a fost lipsit, Să vină-n fața Domnului – Cu-ncredere-n Numele Lui – Și să se bizuie, mereu, Numai pe Domnul Dumnezeu!


De-aceea, am și cumpărat Ogoru-acela, de îndat’, De la Hanameel, cel care, Părinte, pe Șalum, îl are, Pe cel ce este unchi al meu. Deci în argint plătit-am eu Ogorul și i-am numărat Șaptesprezece sicli-ndat’. Am dobândit dar, acel lot Ce e aflat în Anatot.


Robii ajuns-au ca să fie Stăpânii noștri, în robie Și nu e nimenea să poată, Din ale lor mâini, să ne scoată.


Ce răsplătire vreți apoi, Când știți să îi îmbrățișați, Cu drag, doar pe ai voștri frați? Ce lucru neobișnuit Crezut-ați că ați săvârșit? Păgânii nu fac tot la fel?


Iar când, la voi, am poposit Și, în nevoie, m-am găsit, Feritu-m-am, ca nu cumva, Să îi fiu sarcină, cuiva. Dacă, nevoi m-au încolțit, De ele-atunci, au îngrijit Frații care-au venit apoi, Din Macedonia, la voi. În toate, eu am căutat – Și am să caut, ne-ncetat – Să mă feresc, ca nu cumva, Să-ngreunez, pe cineva.


Cu ce-ați fost mai prejos apoi, Decât alte Biserici, voi, Afar’ de faptul dovedit, Că sarcină, nu m-ați simțit Pe mine, în al vostru spate? Iertați această nedreptate!…


În urmă – fără îndoială – O să vă ieie zeciuială Și o va da familiei lui Și slugilor palatului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa