Neemia 5:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Eu însumi am împrumutat Argint și grâu, dar n-am luat Vreo camătă. Slujbașii mei – Și frați-apoi – au dat și ei Argint și grâu. Să terminăm! De datorie, să uităm!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Atât eu, cât și frații și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâne. Să le iertăm, vă rog, datoria aceasta!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Atât eu, cât și frații și slujitorii mei, le-am împrumutat argint și grâu. Și am stabilit ulterior să le iertăm această datorie!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Și eu și frații mei și slujitorii mei i-am împrumutat cu argint și grâu. Să abandonăm, vă rog, camăta aceasta!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Și eu, și frații mei, și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și eu, frații mei și slujitorii mei, de asemenea i‐am împrumutat cu argint și grâu pe camătă. Să lăsăm, vă rog, camăta aceasta.

Neemia 5:10 Mawu Ofanana

Neemia 10:32

Am hotărât ca fiecare Să dea, pe an, o parte care E pentru slujba Domnului, Făcută pentru Casa Lui. A treia parte să se dea, Din siclu – plată – pentru ea.

Neemia 5:11

Iată, chiar astăzi vreau ca voi Să le dați casele-napoi, Ogoarele ce le-ați luat, Sau viile ce vi le-au dat, Măslinii ce i-ați dobândit De la ai voști’ frați, negreșit. De-asemeni, pentru-ai voștri frați, A suta parte să o dați, Din tot ceea ce e știut Că drept dobândă le-ați cerut. Dați-le grâu – eu vă îndemn – Dați-le must și untdelemn.”

Neemia 5:7

Și i-am mustrat pe-aceia cari Se dovedeau a fi mai mari. M-am dus la ei și le-am vorbit: „Dar nu cumva, v-ați pomenit Ca împrumuturi să le dați – Cu camătă – la ai voști’ frați?” Mare mulțime strâns-am eu, Atunci, pe dată-n jurul meu

Neemia 5:9

„Nu-i bine dar, ce-ați făcut voi! Nu trebuia ca să umblați, În frica Domnului, dragi frați, Pentru a nu ajunge iară, A fi, la neamuri, de ocară?

Psalmi 15:5

El nu-și dă banii cu dobândă Și nici nu o să stea la pândă Ca să ia mită, ne-ncetat, Contra celui nevinovat. Cel care-așa purtări arată, N-o să se clatine vreodată.

Isaia 58:6

Ascultați dar, ca să se știe, Ce post Îmi este pe plac, Mie: Când veți posti, să căutați – Necontenit – să dezlegați Lanțul de răutăți. Apoi, Ale robiei lațuri, voi Trebuie să le deznodați. De-asemeni, liberi să-i lăsați Pe cei care sunt asupriți Și orice jug să îl zdrobiți.

Езекиел 18:13

Dă cu dobândă, împrumut, Și-n urmă camătă-a cerut; Rămâne-va acel om, viu, Trăind printr-un astfel de fiu? N-o să trăiască! Negreșit, Fiul acel a săvârșit Doar urâciuni. În acest fel, Va trebui să moară el. Sângele celui ce e rău Să cadă peste capul său!

Езекиел 18:7

Care, pe nimeni, n-asuprește; Care, nimica, nu răpește; Cari dă-napoi zălogul dat De cel ce-i e îndatorat; Cari dăruie, din pâinea lui, O parte, și flămândului; Cari cu o haină-l învelește Pe cel ce, gol, se dovedește;

Езекиел 18:8

Care – când dă cu împrumut – Dobândă nu a mai cerut, Nici camătă nu a luat; Acela care-a arătat Că-și trage mâna înapoi De la nelegiuiri și-apoi, În pricinile-nfățișate Judecă doar după dreptate;

Miheia 2:1

Vai, de cei cari împinși de fire, Cugetă la nelegiuire Și-n așternut, rele, urzesc, Pe cari în zori le-nfăptuiesc, Dacă e în puterea lor.

2 Corinteni 5:11

„Ca unii care, bine știm Frica de Domnul, noi dorim, Pe oameni, ca să căutăm, Mereu, să îi încredințăm; Dar Dumnezeu este Cel care Ne-a cunoscut, pe fiecare, Și am nădejde că și voi – În cugete – ne știți, pe noi.

2 Corinteni 5:20

Noi, astfel dar, am fost aleși Și-n astă lume-apoi trimeși, Căci suntem împuterniciți Ai lui Hristos, așa să știți! Și, ca și cum chiar Dumnezeu Ar îndemna prin noi, mereu, Fierbinte vă rugăm, frumos, În Sfântul Nume-al lui Hristos, Cu Dumnezeu – dragii mei frați – De-ndată, să vă împăcați!

2 Corinteni 6:1

„Ca unii cari lucrăm mereu, Alăturea de Dumnezeu, Vă sfătuim să încercați, Neîncetat, să căutați Să nu vă fie, în zadar, Dat, al lui Dumnezeu, sfânt har.

Deuteronom 15:2

Atenție! Iată cum ai, Astă iertare, să o dai: Când veți vesti poporului, Iertarea-n cinstea Domnului, Oricine-și va fi-mprumutat Aproapele, e obligat Ca să îl ierte – negreșit – De împrumutul dăruit. Să nu-i mai ceară, niciodată, Plata ce-i este datorată.