17 Nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei și nici oamenii de pază care erau în urma mea nu ne-am schimbat hainele și fiecare [se ducea] cu armele la apă.
Aflând acestea mai apoi, Pe toți i-am rânduit de-ndat’. După familii așezat, Poporul fost-a răspândit Pe lângă ziduri, pregătit Pentru război. Unii aveau Arcuri, iar alții mânuiau Săbii și suliți. Mulți din ei – Deci dintre oamenii acei – Pe lângă zid s-au înșirat, În locul ce s-a arătat A fi cel mai de jos. Apoi, Alți oameni, gata de război, Șezură-n locurile cari Se dovedeau a fi mai tari.
Din ziua ‘ceea, jumătate – Dintre-ai mei oameni – construiau, Iar ceilalți – care arme-aveau – Stăteau de veghe. Au avut Suliți și platoșe și scut, Precum și arcuri. Ei erau Conduși de cei ce se vădeau Drept căpetenii, dintre cei Care, de neam, au fost Iudei.
Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.
Dar dacă alții – peste voi – Au acest drept, atuncea, noi Nu suntem în măsură, oare, S-avem un drept, cu mult mai mare? Noi, însă, nu am folosit Dreptul pe cari l-am dobândit, Ci răbdăm totul, pentru că Nu vrem să fim o piedică – În Evanghelia lui Hristos – Care, în cale, vi s-a scos.
Fără ca voi să vă lăsați, De-ai voști’ dușmani, înspăimântați. Lucrul acesta, dragii mei, Dovadă este, pentru ei – Pentru pierzare și pieire – Iar pentru voi, de mântuire, Adusă pentru Dumnezeu.