Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 4:17 - Biblia în versuri 2014

17 Aceia care construiau Sau cei care poveri duceau, Cu arma-n mână au muncit, Atunci când zidu-au construit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 care reconstruia zidul. Cei ce duceau poverile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă țineau arma.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 în timp ce poporul reconstruia zidul. Cei care transportau greutățile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă își țineau arma.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei și nici oamenii de pază care erau în urma mea nu ne-am schimbat hainele și fiecare [se ducea] cu armele la apă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Cei ce zideau zidul și cei ce duceau sau încărcau poverile cu o mână lucrau, iar cu alta țineau arma.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și cei ce zideau zidul și cei ce purtau poverile și cei ce încărcau, cu o mână lucrau la lucru și cu cealaltă mână țineau arma.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 4:17
15 Mawu Ofanana  

Aflând acestea mai apoi, Pe toți i-am rânduit de-ndat’. După familii așezat, Poporul fost-a răspândit Pe lângă ziduri, pregătit Pentru război. Unii aveau Arcuri, iar alții mânuiau Săbii și suliți. Mulți din ei – Deci dintre oamenii acei – Pe lângă zid s-au înșirat, În locul ce s-a arătat A fi cel mai de jos. Apoi, Alți oameni, gata de război, Șezură-n locurile cari Se dovedeau a fi mai tari.


Din ziua ‘ceea, jumătate – Dintre-ai mei oameni – construiau, Iar ceilalți – care arme-aveau – Stăteau de veghe. Au avut Suliți și platoșe și scut, Precum și arcuri. Ei erau Conduși de cei ce se vădeau Drept căpetenii, dintre cei Care, de neam, au fost Iudei.


Deci fiecare își ținea, La brâu – încinsă – sabia, Iar trâmbițașul, ne-ncetat, Numai în preajma mea a stat.


În gura lor fie – mereu – Doar lauda lui Dumnezeu, Ținând sabia pregătită Pe două laturi ascuțită,


Se află. Toți sunt înarmați, Și toți cu lupta-s învățați. Săbii, la coapsă, și-au ținut Și de nimic nu s-au temut În timpul nopții, niciodată.


Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.


Nu se împing, nu se zoresc, Țin șirul și se năpustesc Printre săgeți și nicidecum Nu se opresc din al lor drum.


„Vegheați! – acesta-i sfatul meu; Tari – în credință – fiți, mereu; Necontenit, oameni să fiți Și, ne-ncetat, să vă-ntăriți!


Căci s-a deschis o ușă mare Și largă, și sunt mulți cei care, Potrivnici, mi se dovedesc, Căci, împotrivă-mi, se unesc.


Dar dacă alții – peste voi – Au acest drept, atuncea, noi Nu suntem în măsură, oare, S-avem un drept, cu mult mai mare? Noi, însă, nu am folosit Dreptul pe cari l-am dobândit, Ci răbdăm totul, pentru că Nu vrem să fim o piedică – În Evanghelia lui Hristos – Care, în cale, vi s-a scos.


Apoi, și prin acel cuvânt Cari este-al adevărului, Și prin puterea Domnului, Și-apoi, prin armele pe care, Neprihănirea doar le are.


Fără ca voi să vă lăsați, De-ai voști’ dușmani, înspăimântați. Lucrul acesta, dragii mei, Dovadă este, pentru ei – Pentru pierzare și pieire – Iar pentru voi, de mântuire, Adusă pentru Dumnezeu.


Apoi – cu mine, împreună – Să suferi orișice furtună, Ca un ostaș bun, credincios, Al Domnului Iisus Hristos.


Lupta cea bună, m-am luptat Și-am isprăvit de alergat, Căci eu, cu toată sârguința, Într-una, am păzit credința.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa