Neemia 3:26 - Biblia în versuri 201426 Aceia care locuiau Pe deal și care se vădeau Slujbași ai Templului, lucrară Și zidul îl continuară Spre răsărit. Bucata lor E pân’ la poarta apelor Și pân’ la turnul din afară. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească26 și slujitorii de la Templu, care locuiau în Ofel, au restaurat zidul până în dreptul Porții Apelor, înspre est, și până la turnul care iese în afară. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201826 și slujitorii de la Templu, care locuiau în Ofel. Ei au refăcut zidul până în dreptul „Porții Apelor” – spre Est – și până la turnul de la ieșire. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202026 Cei dăruiți [templului], care locuiau în Ófel, [au reparat] în dreptul Porții Apelor, spre răsărit și până la turnul care iese [în afară]. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu26 Slujitorii Templului care locuiesc pe deal au lucrat până în dreptul Porții Apelor, la răsărit, și până în dreptul turnului care iese în afară. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193126 (Și netinimii locuiau în Ofel, până dinaintea porții apelor spre răsărit și până la turnul care iese afară.) Onani mutuwo |
După ce iarăși a domnit, Un mare zid a construit, Afară din cetatea care, David în stăpânire-o are. Zidul fusese așezat Către apus și-a-nconjurat Dealul, de la Ghihon pornind, La poarta peștilor ieșind. Zidul care împrejmuia Dealul, înalt se dovedea. Și căpetenii de război A rânduit el, mai apoi, În cetățuile-ntărite Care în Iuda sunt zidite.
Cealaltă parte de popor, Cu cetele preoților, Cu cei care erau Leviți, Cu ușierii rânduiți, Cu cei cari cântăreți erau, Precum și cei care slujeau La Templu – și aveau cu ei, Alăturea, pe toți acei Cari, de străini, s-au despărțit Ca să urmeze, negreșit, Legea pe care Dumnezeu Ceruse-a o păzi mereu – Cu soațe, fiice și feciori, Cu cei ce sunt cunoscători – Căci pricepuți s-au dovedit –
În vremea când se potrivea Luna a șaptea că-ncepea, În ale lor cetăți ședeau Cei cari din Israel erau. Apoi, cu toți se adunară Și la Ierusalim plecară. În fața porții apelor, S-a adunat acel popor Și-apoi pe Ezra l-a chemat Căci să citească, l-a rugat, Legea, de Dumnezeu lăsată, Care prin Moise a fost dată.
Poporu-atunci, grabnic, s-a dus Și crengi, din munte, a adus. Pe urmă, corturi a făcut – Așa precum i s-a cerut – Pe-acoperișul caselor, În curțile caselor lor, În fața unei porți aflate Chiar la intrarea în cetate – Cari „a lui Efraim” se cheamă – Și-n locul gol – de bună seamă – Aflat în fața porților Chemate „ale apelor”. Chiar și la Templul Domnului – Adică-n curtea Casei Lui – Poporul, corturi, și-a făcut, După cum Legea a cerut.
Casa care a fost zidită Pentru-mpărat, e părăsită. Cetatea cea de altădată – Gălăgioasă – e lăsată. Dealul și turnul au să fie Drept peșteri doar, pentru vecie. Măgari sălbatici, strânși în ceată, Au să se-adune, de îndată. Vor merge-n locurile-acele, Căci ei au să se joace-n ele. Turmele-apoi au să se-adune Și-acolo-și vor găsi pășune,