Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 3:25 - Biblia în versuri 2014

25 Palal apoi, acela care, Părinte, pe Uzai, îl are, În fața unghiului lucrase. El – zidul – îl continuase În fața turnului de sus. Turnul acela a fost pus În fața casei unde-a stat Cel care fost-a împărat, Iar în vecinătatea ei, Fusese curtea temniței.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 Palal, fiul lui Uzai, a restaurat următoarea parte, în dreptul unghiului și a turnului care iese în afară din palatul de sus al regelui, aproape de curtea închisorii. După el, Pedaia, fiul lui Paroș,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Palal – fiul lui Uzai – a refăcut următoarea parte a zidului în dreptul unghiului și a turnului care se ridică deasupra palatului de sus al regelui – aproape de curtea închisorii. După Palal a urmat Pedaia – fiul lui Paroș –

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Palál, fiul lui Uzaí, a reparat în fața unghiului și a turnului de sus care era în partea superioară a casei regelui, lângă curtea temniței; după el a reparat Pedáia, fiul lui Pareóș.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Palal, fiul lui Uzai, a lucrat în fața unghiului și în fața turnului de sus, care iese înainte din casa împăratului, lângă curtea temniței. După el, a lucrat Pedaia, fiul lui Pareoș.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Palal, fiul lui Uzai, a dres înaintea cotiturii și a turnului înalt care iese din casa împăratului, care era lângă curtea închisorii; după el a dres Pedaia, fiul lui Pareoș.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 3:25
12 Mawu Ofanana  

Sunt ai lui Pareoș copii, De toți – în număr – două mii O sută șaptezeci și doi.


Spre porțile lui Efraim. De-acolo, corul a plecat Spre poarta veche, de îndat’. În acest fel, ajuns-am noi La poarta peștilor apoi. De turnul lui Hananeel Trecut-a-n urmă coru-acel; Spre turnul Mea ne-am îndreptat, De unde, iarăși, am plecat Spre poarta oilor. Sfârșirăm Ocolul ce îl săvârșirăm, La poarta temniței, iar noi,


Sunt ai lui Pareoș copii, De toți – în număr – două mii O sută șaptezeci și doi.


Un jilț de lemn a fost adus Și pe-o ‘nălțime a fost pus. Ezra, pe jilț, s-a așezat. Cei cari în dreapta lui au stat, Au fost: Șema, cu Hilchia, Cu Urie, Matitia, Cu Anania și-n sfârșit, Maaseia. Cei ce-au venit Și-au stat la stânga, lângă el, Au fost: Pedaia, Mișael, Cu Hașbadana, Malchia, Cu Meșulam de-asemenea, Cu Zaharia negreșit Și cu Hașum într-un sfârșit.


Vai de cel care zice: „Iată, Am să-mi zidesc o casă mare, Cu multe-odăi încăpătoare.” Ferestre multe-apoi, îi face, O căptușește – cum îi place – Cu cedru și o zugrăvește În roșu, precum își dorește.”


Oastea lui Nebucadențar Împresurase, așadar, Ierusalimul. Ieremia Fusese-nchis, de Zedechia. În curtea temniței ședea, Care – pe-atuncea – se ținea De casele celui aflat, În Iuda pus, ca împărat.


Cuvântul Domnului, plecat Din ceruri, s-a înfățișat A doua oară cu solia Adusă pentru Ieremia, Pe când era, încă, închis, În curtea temniței, și-a zis:


Poruncă, dete Zedechia, Străjerilor, ca Ieremia, În curtea temniței, păzit, De-atunci să fie și hrănit, Cu pâine, zilnic. El putea, Parte de pâine a avea. În ulița brutarilor, Se făcea pâinea tuturor, Iar Ieremia a primit Pâine, până s-au isprăvit Rezervele de grâne-aflate, Pentru poporul din cetate. În curtea temniței, astfel, Mai multă vreme a stat el.


Zdrențe și-a pus la subsoară, Fiind, cu frânghii, tras afară, Din groapa-n care s-a aflat, Și-n curtea temniței lăsat.


Și casa împăratului Și casele poporului Arse-au fost de către Haldei. În urmă, dărâmat-au ei, Zidul Ierusalimului, Ce se afla în jurul lui.


La tine, cel ce te vădești Precum că turn al turmei ești – Și totodată deal pe care Fiica Sionului îl are – Vine acea orânduire Care e vechea stăpânire, Împărăția fiicei lui, Cea a Ierusalimului.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa