Neemia 3:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Apoi, Șalun – acela care Fusese-n Mițpa cel mai mare – A dres „poarta izvorului” Și-a prins-o-n brâul zidului. Șalun era acela care, Părinte, pe Col-Hoze-l are. Șalun, când poarta a sfârșit-o, Cu scânduri a acoperit-o Și ușile apoi i-a pus. Încuietori i-a mai adus Și-apoi, pe ușile acele A așezat zăvoare grele. A mai făcut, de-asemenea, Zidul pe care îl avea Iazul Siloe. Brâul lui, Grădina împăratului, O mărginea continuând Să se întindă, ajungând Până la treptele aflate Lângă ieșirea din cetate.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁵ Șalun, fiul lui Col-Hoze, conducătorul regiunii Mițpei, a restaurat Poarta Izvorului. El a reconstruit-o, i-a făcut acoperiș și i-a pus porțile, încuietorile și zăvoarele. A mai restaurat și zidul Bazinului Siloamului, aflat în apropierea grădinii regelui, până la treptele care coboară din Cetatea lui David.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Șalum – fiul lui Col-Hoze – conducătorul teritoriului Mițpei, a refăcut „Poarta Izvorului”. El i-a reconstruit zidul, i-a făcut acoperiș și i-a pus porțile, încuietorile și zăvoarele. A mai refăcut și zidul „Lacului Siloamului” care era în apropierea grădinii regelui – până la treptele care coboară din Orașul lui David.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Poarta Izvorului a reparat-o Șalún, fiul lui Col-Hozé, care era căpetenie peste sectorul din Míțpa: a construit-o, i-a pus grinzile, i-a fixat ușile, încuietorile și zăvoarele. A reparat zidul piscinei Síloe, lângă grădina regelui, până la scările care coboară din cetatea lui Davíd.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Șalun, fiul lui Col-Hoze, mai-marele peste ținutul Mițpa, a dres Poarta Izvorului. A zidit-o, a acoperit-o cu scânduri și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe lângă grădina împăratului, până la treptele care coboară din cetatea lui David.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Și poarta fântânii a dres‐o Șalun, fiul lui Col‐Hoze, mai marele peste ținutul Mițpa; el a zidit‐o și a acoperit‐o și i‐a pus ușile, încuietorile și zăvoarele; a făcutși zidul iazului Siloe lângă grădina împăratului și până la treptele de pogorâre din cetatea lui David.

Neemia 3:15 Mawu Ofanana

2 Samuel 5:9

David, în cetățuia lui, S-a așezat, a întărit-o Cu ziduri și a-mprejmuit-o. Ea-i cetățuia cea pe care, David în stăpânire-o are. „Milo”, cetății, i s-a spus, Și „Cetățuie”, e tradus.

2 Regi 25:4

În zidul care-mprejmuia Cetatea și o străjuia, În ziua ‘ceea, s-a-nceput Și o spărtură s-a făcut. Prin ea, oamenii de război Voiau să fugă mai apoi. Când s-a-nnoptat, ei au ieșit, Tiptil, afară, și-au fugit Pe drumul care se numea „Al porții”. Drumul începea Din unghiul zidurilor care Închideau poarta de intrare, Puse fiind să străjuiască Grădina cea împărătească. Fugarii au cătat să ție Drumul ce duce spre câmpie. Astfel, de noapte-acoperiți, Sperau să treacă, nesimțiți, De cetele Haldeilor Ce-nconjurau cetatea lor.

2 Cronici 32:30

Tot Ezechia e cel care A astupat gura cea mare A apelor Ghihonului. Schimbând albia râului, Aceste ape el le-a dus În părțile de la apus Ale cetăți-n care-a stat David, când fost-a împărat. În tot ceea ce a făcut, Numai izbândă a avut, Întotdeauna, Ezechia.

Neemia 12:37

La porțile izvorului, Suiră creasta zidului, Pe treptele cetății care, David în stăpânire-o are, Și merseră spre răsărit, Spre poarta care s-a numit, Ca fiind „poarte apelor”.

Neemia 2:14

Trecut-am pe la poarta care Aflată e lângă izvoare Și-am mers spre malul iazului Cari este-al împăratului Și-n felu-acesta am văzut Că n-avea loc să fi trecut Vita, pe care o aveam, Pe care eu o călăream.

Neemia 2:17

După aceea, am plecat, În fața lor m-am așezat Și le-am vorbit: „Vedeți dar voi, Starea în care suntem noi! Ierusalimu-i l-a pământ Iar porțile lui, arse, sânt. Veniți, din nou, să îl zidim, Ca de ocară să nu fim!”

Neemia 3:12

Cu ei, alături, a muncit Șalum, cari fost-a însoțit De ale lui copile-ndată; Lui, Haloheș îi fuse tată. Șalum acesta e cel care Se dovedea a fi mai mare Pe jumătatea de ținut, Care – așa cum e știut – Doar de Ierusalim ținea.

Neemia 3:14

Peste ținutu-acela care, Bet-Hacherem, drept nume are, Fusese Malchia-nălțat. O poartă, el a ridicat. E „a gunoiului” știută, Poarta ce-a fost, de el, făcută, Iar Malchia e-acela care, Părinte, pe Recab, îl are. Malchia, poarta, a zidit-o Și-n urmă, când a isprăvit-o, În rame, ușile i-a pus. Încuietori i-a mai adus Și-apoi pe ușile acele A așezat zăvoare grele.

Neemia 3:19

Alături, pe Ezer, cel care Era, la Mițpa, cel mai mare; Fiu al lui Iosua e el Și a făcut zidul acel De la suișul caselor Cari fost-au ale armelor. Lângă suiș, zidul cotea Și-n acel loc, un unghi, făcea.

Neemia 3:7

Melatia – Gabaonitul – Și cu Iadon – Meronotitul – Alăturea de ei, lucrară. La ei, se mai adăugară Cei cari, din Gabaon, erau Sau cari, din Mițpa, se vădeau, De prin ținutu-ndepărtat – De dincoace de Eufrat – Sau de la scaunul avut De dregătorul din ținut.

Neemia 3:9

Apoi, a mai lucrat Refaia, Fiul lui Hur. El e cel care Se dovedea a fi mai mare Pe jumătate din ținut Care – așa cum s-a știut – Doar de Ierusalim ținea.

Qohelet 2:6

Mi-am făcut iazuri de udat

Isaia 8:6

„Poporul a disprețuit Apele care au ieșit De la Siloe, curgând lin, Căci i-a plăcut – mai mult – Rețin, Acela care se vădea Fecior al lui Remalia

Ieremia 40:6

Atunci, prorocul a plecat La Mițpa și s-a așezat, În urmă, la Ghedalia Cari, pe Achim, tată-l avea, Și a rămas – în acest fel – Lângă poporul său, și el. Puțini Iudei se mai aflară Și mai rămaseră în țară.

Luca 13:4

Cei optsprezece inși apoi, Peste cari, turnul a căzut, Din Siloam – cum ați văzut – Încât, cu toții au pierit, Mai mult oare-au păcătuit, Decât acei, pe care-i știm, Că-s astăzi, în Ierusalim?

Ioan 9:7

„Te spală, într-o scăldătoare – A Siloamului – știi care” – Acelui orb, Iisus i-a zis; („Siloam” înseamnă „Trimis”.) Orbul, ascultător, s-a dus, Făcând așa cum i s-a spus Și-ndată, el și-a căpătat,

Judecători 20:1

Atuncea, toți fiii pe care Neamul lui Israel îi are – De la Beer-Șeba începând Și de la Dan, și ajungând În țara Galaadului – Ieșiră-n fața Domnului, La Mițpa, ca să țină sfat.

Judecători 20:3

Fiii lui Beniamin aflară Că ai lor frați ieșiră-afară Și că, la Mițpa, au șezut. Către-al lui Beniamin ținut, Israeliții au trimis, Îndată, soli care au zis: „Dorim ca să ne dați de știre Despre acea nelegiuire, Care, la voi, s-a petrecut Așa ceva, cum de-ați făcut?”