13 Acela care se numea Hanun, e cel ce-a reparat O poartă, care s-a chemat „A văii”, iar în lucrul lui, Oamenii Zanoahului L-au ajutat. Ei au zidit-o Iar după ce au isprăvit-o, În urmă, ușile i-au pus. Încuietori i-au mai adus Și-apoi pe ușile acele Au așezat zăvoare grele. Un zid, au mai făcut cu toți, Care avea o mie coți Și ajungea capătul lui, La porțile gunoiului.
13 Hanun și locuitorii din Zanoah au restaurat Poarta Văii. Ei au reconstruit-o și i-au pus porțile, încuietorile și zăvoarele. Tot ei au mai restaurat și o mie de coți de zid, până la Poarta Gunoiului.
13 Hanun și locuitorii din Zanoah au refăcut zona numită „Poarta Văii”. I-au reconstruit zidul și i-au pus porțile, încuietorile și zăvoarele. Tot ei au mai refăcut și o mie de coți de zid: până la „Poarta Gunoiului”.
13 Poarta Văii au reparat-o Hanún și locuitorii din Zanóah. I-au pus grinzile, i-au fixat ușile, încuietorile și zăvoarele: [au reparat] o mie de coți, până la Poarta Gunoiului.
13 Hanun și locuitorii Zanoahului au dres Poarta Văii. Au zidit-o și i-au pus ușile, încuietorile și zăvoarele. Ei au făcut o mie de coți de zid până la Poarta Gunoiului.
Nevasta lui se dovedea Că din Iudeea se trăgea. Ea, pe Iered, l-a zămislit, Din care, Ghedor a ieșit. De Eber, el a fost urmat, Din care Soco s-a-ntrupat, Iar l-a sfârșit, Iecutiel; Tatăl lui Zanoah e el. Aceștia sunt fiii pe care Fata lui Faraon îi are. Precum se știe, acea fată Fusese Bitia chemată, Și-ajuns-a cu Mered să fie, Care-a luat-o de soție.
Și la Ierusalim, de-ndat’, Ozia, turnuri, a-nălțat. Un turn, după porunca lui, Era pe poarta unghiului, În timp ce altul se vădea Pe poarta văii că ședea. Apoi, pe unghiuri – negreșit – El, alte turnuri, a zidit.
La Zanoah au mai șezut; La Adulam au locuit Și la Lachis s-au stabilit. Pe la Azeca au mai stat Și-n acest fel s-au așezat, De la Beer-Șeba începând Pân’ la Hinom, ei ajungând.
Prin poarta văii am trecut Și spre izvorul cunoscut Drept „al balaurului”, eu M-am îndreptat. În gândul meu, Am hotărât să plec apoi, Spre porțile dinspre gunoi. Priveam, atent, către cetate La zidurile dărâmate Și porțile ei năruite Care, de foc, sunt mistuite.